Skip to article

Colicile sugarului

Colicile sugarului
Colicile abdominale apar in primele 10 zile de la nastere si se manifesta pana la varsta de 3 luni prin dureri abdominale care survin brusc si le putem recunoaste la nou-nascuti prin planset strident, congestia fetei, frecare picioruselor, emiteri de gaze. Crizele dureaza aproximativ 10-20 de minute si se pot repeta.

Desi aceste manifestari pot aparea in orice moment al zilei, ele sunt pregnante dupa-amiaza tarziu sau seara si nu in timpul meselor.

Cu toate acestea, colicile si orarul nu au putut fii explicate.

Examinarile radiologice, in cursul colicilor au aratat prezenta aerului blocat la nivel intestinal. Durerile spasmodice ale intestinului sunt provocate de contractii puternice ale muschilor intestinali, sunt consecinte ale unei alimentatii excesive, ale unei inflamatii a mucoasei intestinale, ale unor substante toxice ajunse in lapte din alimentatia mamei (tutun, cofeina, alcool).

Trebuie spus inca de la inceput mentionat ca nu exista medicament miraculos care sa linisteasca colicile sugarului. Tratamentul se adreseaza simptomelor. Astfel, durerile se calmeaza cu cataplasme calde, ceaiuri de plante: chimen, fenicul si coada soricelului.

O metoda buna care linisteste copilul este asezarea copilului cu burtica pe pieptul dezgolit al mamei. Caldura corpului mamei si bataile inimii acesteia il linistesc si securizeaza pe micut.

Mangaierea circulara pe burtica (de la dreapta spre stanga) il ajuta pe acesta sa elimine aerul.

Vibratiile usoare si continue cum ar fi masina de spalat sau chiar o plimbare cu automobilul au efecte miraculoase la unii bebelusi. Primul lucru care trebuie stiut este ca se manifesta in primele patru luni si apoi dispar!

Plansetele prelungite duc parintii la disperare si aceasta are efecte rele si asupra bebelusului. Se poate intra intr-un cerc vicios. Calmul parintilor are in schimb efectele cele mai bune!

Bebelusul nu trebuie zgaltait sau leganat prea tare. Evitati mesele prea apropiate (un interval de aproximativ 2 ore). Leganati-l usor, fara treceri de la o persoana la alta. Putina liniste si o lumina mai blanda ajuta de asemenea.

Foarte important (si dificil in acelasi timp) sa va pastrati calmul. Stresul resimtit in urma plansului repetat crispeaza, bebelusul resimte tensiunea mamei pe care o preia si asa se poate intra intr-un cerc vicios.

Colicile reprezinta o suferinta pentru copil dar sunt repede uitate (dupa un episod surade!). Trebuie multa rabdare. Incercati sa nu ramaneti singura cu bebelusul si colicile, implicati tatal, bunica. E important sa nu va simtiti abandonata cu un copil care plange si nu-i puteti face mare lucru!

Insa este bine sa incercati sa recunoasteti plansul copilului. Plansul excesiv al copilului poate fi datorat unor alte tipuri de afectiuni acute sau cronice. De aceea, in primul rand trebuie sa stim cu siguranta daca exista un semn de boala si sa nu denumim orice fel de plans drept "colici".

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!