Skip to article

Primii pasi ca parinte

Am invatat din mers si inca mai invatam cum sa ne crestem copiii.

Poti citi, poti discuta, te poti documenta, dar cand micul pui se naste toata teoria dispare, iar lipsa experientei te poate face sa treci prin momente de panica.

Nu te asteptai la o asemenea avalansa de schimbari si, implicit, solicitari. Sa te mobilizezi si sa te organizezi in "noul stil de viata" incepe sa fie motto-ul fiecaruia.

Inevitabil in incercarea noastra de-a face totul ca la carte mai si gresim, dar cum se spune "din greseli se invata", totusi important este ca acestea sa nu ne afecteze familia.

Sfaturile nu prididesc sa apara din toate partile chiar daca nu le ceri.

Te simti sufocat nu de-atatea informatii, cat de senzatia de neputinta de a trece cu usurinta peste oboseala care parca iti este accentuata de cei din jur, pe langa cea data de grija fata de copil.

Treptat, treptat, lucrurile incep sa se aseze, ritmicitatea inlocuieste "haosul" initial, cu fiecare zi care trece descoperi ca micutul chiar te ajuta "spunandu-ti" de ce anume are nevoie.

El nu iti cere decat iubire, intelegere si multa rabdare, iar restul vine de la sine.

Descoperi alaturi de copilul tau cat de minunata este strangerea de deget cu manuta lui, cat de dragalasa este prima sa incercare de a conversa cu parintii printr-un gangurit, ii intuiesti curiozitatea din bucuria cu care-si indreapta privirea spre orice obiect, cat de fericit este cand ii vorbesti si iti recunoaste vocea.

Sunt gesturi atat de firesti si totusi extraordinare pentru un parinte.

Il privesti si te gandesti ca familiei i s-a adaugat un membru ce trebuie ajutat sa creasca armonios, educat si indrumat spre a isi alege un drum in viata.

Si stii ca nu esti decat la inceput de drum.

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!