Skip to article

Cat de autoritari sa fim cu copiii?

Cat de autoritari sa fim cu copiii?
Notiunea de autoritate a devenit in vremurile actuale o notiune discutabila.

Exista multi tineri parinti, cadre didactice si chiar si psihologi care sunt de parere ca un copil este bine sa fie pus cat mai devreme pe picior de egalitate cu cei maturi.

Se adopta astfel un comportament camaradesresc cu copiii, insa se intampla ca aceste indraznete cuvinte libertate, egalitate sa ascunda de fapt o nesiguranta pedagogica, o fuga de raspundere provenita din slabiciune sau din indiferenta.

Comportamentul nostru ca si adulti trebuie diferentiat foarte clar in raport cu varsta copiilor.

Cel putin la vartsa prescolara si scolara copilul jinduieste dupa autoritate, are o nevoie instinctiva de a avea in preajma sa un adult pe care sa si-l ia ca si model, dupa care sa se orienteze, la care sa se raporteze, pe care sa il admire si sa isi doreasca sa il urmeze.

Exista aceasta prejudecata in gandire in care cuvantul autoritate se leaga automat de notiunile de constrangere, de pedeapsa, poate chiar de dictatura.

Ce nu se intelege deloc bine este ca in educarea copilului mic este o nevoie foarte mare de fermitate si autoritate. Aceste notiuni trebuie sa izvorasca insa doar din iubire si din dorinta de a-i fi copilului cat mai bine.

Adevarata autoritate rezulta de la sine, nu este nici impusa, nici obtinuta si nici pastrata cu forta, ea vine din iubire si din incredere. Copiii asculta instinctiv de adult si il urmeaza cand simt aceste lucruri in interiorul lor, dincolo de cuvinte.

Nici o autoritate obtinuta cu forta nu va putea egala pe aceea ce razbate din vorbele unui copil cand da replica incet dar ferm: "Dar mami (sau invataoarea, sau bunica) a spus ca nu e bine sa..."

Cat de autoritari sa fim cu copiii?

Aceasta nu este o pledoarie pentru respingerea oricarei forme de severitate sau pedeapsa.

Vreau sa subliniez doar ca cei ce fac educatia unui copil trebuie sa fie constienti in fiecare secunda ca au in mana un aluat moale.

Depinde cu ce fel de sentimente si fapte il modeleaza pentru ca ce vor obtine va fi rezultatul direct al procesului de "modelaj".

Exista desigur situatii cand copilul poate pune la grea incercare ratiunea si calmul adultului, trebuie avut insa in vedere faptul ca toate greselile unor copii si adolescenti normal si sanatos dezvoltati nu provin aproape niciodata dintr-o intentie constienta ci aproape intotdeauna dintr-un anumit grad de nechibzuinta.

Solutia in aceste cazuri este apelul la reflectare, calmul si intelegerea. Copiii si adolescentii mai turbulenti sunt de regula cei pe care societatea si neregulile din cadrul familiei i-a afectat cel mai mult.

Prin urmare, chiar daca suntem nevoiti sa fim severi si chiar sa aplicam pedepse, niciodata sa nu le dam prilejul ca in adancul sufletului sa se indoiasca de faptul ca ii iubim, ii intelegem, ii admiram si dorim sa ii ajutam.

Deasemenea, daca alegem sa ne educam copilul fara nici o urma de severitate sau pedeapsa, niciodata sa nu le dam prilejul sa se indoiasca de faptul ca trebuie sa asculte si sa respecte deciziile noastre de adulti astfel incat sa nu rasplateasca niciodata iubirea si libertatea oferita cu lipsa de respect.

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!