Skip to article

Joaca parintilor cu copilul

Ne nastem cu capacitatea de-a privi viata cu mai multa usurinta, tot ceea ce observam in jurul nostru nefiind atat de complicat precum pare pentru un adult.

Din prisma unui bebelus, care cu fiecare zi ce trece descopera lucruri noi, viata e o nebuloasa. Nici nu se "sinchiseste" sa inteleaga ceva din ea, ci ia totul ca atare.

Caruselul de deasupra patutului ii stimuleaza imaginatia, auzul si vazul, amuzandu-l sau iritandu-l si nimic mai mult nefiind inca vremea "de ce-urilor".

Parintii sunt primii lui parteneri de joaca ce-l ajuta sa faca gimnastica, sa prinda cu manuta cate-o jucarie, sa incerce sa muste de-un obraz, mai apoi sa se rostogoleasca, sa paseasca.

Odata cu trecerea timpului copilul incepe sa capete deprinderi, incepe sa inteleaga rostul lucrurilor, iar pentru ca acestea sa nu fie o povara pentru el parintii au obligatia sa-i netezeasca "drumul". Si cum este cel mai simplu, cel mai placut si mai firesc decat prin joaca?

Trebuie vazuta si partea didactica deoarece prin joc orice se invata cu usurinta, iar un copil este deschis la aceasta optiune.

Il ajuta mult mai lesne sa capete incredere in propriile forte, indemanare, ii dezvolta intelectul caci este "provocat" si incitat sa participe.

Joaca parintilor cu copilul sudeaza si mai mult legatura dintre ei prin simpla implicare (chiar daca in colectivitate reclama prezenta celor de varsta lui), iar micutul stie ca poate oricand apela la ei si ca la niste prieteni asigurandu-i un confort psihic.

Dependenta de parinti duce in final la independenta caci atunci va avea puterea sa pasesca cu curaj mai departe.

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!