Daca spui ca nu ti-ai mintit niciodata copilul, probabil exagerezi putin.
Practic micile minciunele albe fac parte din viata de familie, si fiecare mama a spus macar o minciuna, cat de mica, o data in viata (daca nu de mai multe).
O minciuna poate insemna orice de la "nu mai sunt fursecuri" la "Rex a plecat sa locuiasca la o ferma".
Sigur, un exces de moralitate te poate face sa te simti foarte vinovata pentru minciunile pe care i le spui copilului tau dar adevarul este ca minciunile care zboara din gura ta atunci cand nevoia o cere nu il vor afecta pe termen lung.
De fapt, de multe ori, mascarea adevarului este cel mai bun lucru pe care il poti face.
Parte din slujba ta ca parinte este sa decizi ce anume ii divulgi copilului si la ce varsta.
Uneori este mai bine sa spui doar o parte din poveste deca-t sa-i pui tot adevarul in fata.
Mai mult, o minciuna nevinovata este chiar necesara uneori, mai ales daca adevarul l-ar putea rani, fara sa fie necesar - este de altfel o lectie destul de importanta de blandete pentru copilul tau.
Spre exemplu, a-i spune bunicii ca prajiturile ei sunt delicioase poate fi o minciuna, dar este una bine intentionata dupa ce a depus timp si efort pentru a prepara prajitura preferata a nepotului ei. La fel si in cazul minciunilor despre Mos Craciun - fac parte din farmecul copilariei.
Evident, nu vrei sa faci din minciuni o parte din repertoriul tau zilnic - copii isi privesc parintii cu foarte mare curiozitate si in cele din urma se vor prinde. In final, tu decizi ce anume trebuie sa stie copilul tau si ce nu.
