Skip to article

Ora de culcare - strategii pentru educarea copiilor

Acum cateva zile, o cunostinta imi vorbea despre copiii ei (unul de doi ani si unul de cinci ani) si din una in alta a ajuns sa-mi povesteasca despre faptul ca acestia si-au facut obiceiul ca, dupa ce ii culca, sa fuga din asternut si sa vina sa ii viziteze.

"Chiar daca ne place (mie si sotului) sa dormim uneori cu copiii, nu putem trece peste faptul ca ei sunt mai activi decat noi, chiar si in somn: se sucesc, vorbesc si stranuta, sunt pur si simplu imposibili.

Iar problema mare este ca, dimineata toata lumea este obosita, din cauza ca nu s-a odihnit suficient."

Nu este ceva neobisnuit pentru copii sa aiba probleme cu dormitul, de genul celor prezentate mai sus. In general un copil de doi - trei ani vede somnul ca pe o despartire parinti si este cuprins de neliniste, fapt care-l face sa evite orele de dormit.

La copii mai mari este vorba de probleme mai concrete, cum ar fi frica de intuneric, de umbre, de hoti sau, pur si simplu, de a ramane singuri.

Alti copii tanjesc dupa caldura si siguranta pe care le simt langa parinti. Date fiind toate acestea de ce ar mai vrea copii sa doarma in paturile lor?

In primul rand trebuie sa vorbiti cu copii despre motivele care ii fac sa plece din camerele lor. Intrebati-i daca le este frica de ceva sau daca sunt speriati sau ingrijorati. Intrebati-i pe copii ce i-ar putea face sa se simta mai bine cand stau in pat.

Puteti sa verificati camera in care dorm, sa lasati o lumina aprinsa sau sa le puneti la indemana o lanterna.

De foarte multe ori nici parintii nu adopta o atitudine clara. Sunt parinti care sunt singuri acasa noaptea, si pentru ca in timpul zilei nu au timp sa stea cu copiii, sunt chiar fericiti cand sunt vizitati de micii exploratori, fugiti din patuturile lor.


Astfel, parintii trebuie sa cada de acord atunci cand stabilesc ora de culcare si sa isi faca un principiu ferm din a nu primi copiii in patul lor.

Cand cei doi parinti cad de acord ca obiectivul lor este sa-i determine pe copii sa ramana in paturile lor, au la dispozitie mai multe strategii:

Luati masuri ca "noapte buna" sa insemne "la revedere" pana dimineata. Spuneti-le copiilor, dupa incheierea ritualului de culcare, ca veti veni sa-i vedeti dimineata si ca vor trebui sa ramana in patuturile lor si sa nu se duca in alta parte.

Spuneti-le ca aceea este ultima sansa pentru pupicuri, imbratisari, cautarea eventualilor intrusi ascunsi in camera sau pentru inca o gura de apa, ceai sau lapte.

Transmiteti-le, totodata, pe un ton serios, ca daca vin noaptea la dumneavoastra, ii veti duce la loc in patuturile lor. Este greu sa fii ferm cand esti pe trei sferturi adormit; dar daca cedati o singura data, temuta bataie pe umar de la miezul noptii va va trezi de nenumarate ori.

Daca apare necesitatea unui drum la baie, hotarati daca poate sa mearga singur sau daca este cazul sa va cheme. In cazul in care copilul profita de iesirea la baie pentru o mica plimbare, aduceti-l imediat inapoi in pat, fara multa conversatie (fara suparare sau glume).

Inventati un sistem de evidentiere a noptilor "cuminti".
Asezati pe un dulap, la vedere, o cutie in care copii sa puna un betigas pentru fiecare noapte fara excursii.

Daca doriti, cand se aduna un anumit numar de betigase pe saptamana, copiii pot primi ceva bun, o poveste in plus la culcare, o carte, un joc. Dar majoritatea copiilor sunt incantati pur si simplu de ideea de a tine evidenta si se vor stradui sa "munceasca" mai mult pentru mai multe betigase.

Cand copiii opun rezistenta, fiti intelegatori, dar fermi.
Unii copii cand vor afla ca nu vor mai putea "iesi" noaptea, nu se mai dau jos din pat, in schimb incep sa planga - si plang, nu gluma! Fiti fermi!

Incercati sa asteptati 15 - 20 de minute inainte sa mergeti la ei in camera. Pare o vesnicie, dar majoritatea copiilor se vor opri din plans si vor adormi mai repede de trecerea celor 15 - 20 de minute, iar daca mai plang in aceeasi noapte nu ii tine mult.

Daca auziti un copil plangand sfasietor - unii sunt adevarati maestri! - va veti simti probabil obligat sa intrati totusi in camera lui, dar in nici un caz nu-l scoateti din ea.

Fiti laconic; stergeti-i lacrimile, nasucul si spuneti-i: "Esti destul de mare sa stai in patul tau. Mama si tata sunt aici si venim sa te vedem dimineata. Stii ceva, cum adormi, vin la tine sa verific daca totul este in regula".

Apoi ii spuneti noapte buna si plecati. Veti fi surprins sa aflati cat de multi copii reactioneaza bine la aceasta strategie. In cazul celor mai suspiciosi, puteti incheia cu ei o intelegere si le puteti spune ca veti lasa ceva in camera cand veti intra in cursul noptii pentru verificarea promisa. Poate fi un sal, o soseta sau altceva moale, care inspira siguranta.

Nu uitati ca o noapte nedormita strica o dimineata sau o zi intreaga. Fiti perseverenti si va veti indeplini obiectivul propus.

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!