Skip to article

Povestea mea

Am varsta de 17 ani si sunt dintr-o frumoasa statiune de pe Valea Prahovei. Un loc linistit si fara probleme. Insa ca in orice comunitate trebuie sa fie cineva care sa strice peisajul.

Eram genul de om caruia ii placea sa vorbeasca cu toata lumea, sa aiba cat mai multi amici si sa profite de fiecare clipa frumoasa a vietii.

Printre oamenii pe care incercam sa-i descopar, am gasit un baiat simpatic care mi-a parut cel mai dragut dintre toti si cel mai interesat de mine. Sincer era foarte dragut si credeam ca doar el exista pentru mine.

Incet, incet, relatia noastra devenea tot mai intima, dar nici unul dintre noi nu dorea sa recunoasca. Dupa un timp m-a invitat la nunta surorii lui in calitate de iubita lui.

I-am cerut timp sa ma gandesc, dar pana la urma am acceptat. Nu stiu ce avea el de gand, stiu doar ca eu ma indragosteam pe zi ce trece mai mult.

Din cauza relatiei cu el am abandonat toti prietenii pe care mi-i facusem, nu mai ascultam pe nimeni si credeam ca este bine ce fac.

Trecusera deja 5 luni de relatie, eu il mai aveam doar pe el si in sfarsit am realizat ca nu e bine cand intr-o seara mi-a spus ca ori ma culc cu el ori intre noi se termina totul.

Abia atunci mi-am dat seama ce greseala facusem.

Nu vreau sa par demodata, dar aveam doar 15 ani, asa ca i-am spus clar ca daca ma pune sa aleg o sa-mi aleg libertatea. Apoi el a plecat din tara, iar eu, cu greu, mi-am recastigat o parte din prieteni.

Dupa ceva timp, am cunoscut un baiat dragut, dar nu m-am luat dupa premiza ca prima impresie conteaza, cum mai facusem.

Am mai lasat ceva timp sa treaca si, vazand ca baiatul chiar insista, am acceptat sa fiu prietena lui, dar am pornit relatia cu ideea ca nu trebuie sa mai pun suflet.

Acesta nu mi-a cerut nici sa ma culc cu el, nici sa ma despart de prieteni si m-a acceptat asa cum eram, o rebela.

Dupa aproape 6 luni, intamplator am aflat ca primul meu iubit s-a intors. Recunosc ca mi-a sarit inima, dar m-am gandit ce am langa mine, si nu am mai dat importanta.

De cand s-a intors si pana azi, adica 2 ani si jumatate, nu m-a lasat in pace nici o clipa.

Cum a venit au inceput telefoane de amenintare si multe lucruri urate. Am incercat sa il ignor, apoi am vrut sa vorbesc cu el ca sa ma lase in pace, dar nu am reusit sa scap, era prea hotarat sa se razbune pe mine pentru raul pe care tot el de fapt mi l-a facut mie.

Eu stau intr-o zona foarte linistita, chiar langa padure, pe unde seara este destul de periculos sa mergi.

Intr-o seara ploioasa de octombrie 2005, mergeam acasa, fusesem in parc sa ma intalnesc cu prietenul meu. Eram putin suparata si nu am vrut sa ma duca el acasa, cum facea de obicei.

Fostul prieten era in parc si a vazut ca plec singura. Era cam 22.30.

Urcand acasa aud niste pasi in spate, lucru ciudat ca nu prea se circula seara pe acolo.

Intorc privirea si nu am apucat sa vad decat 3 oameni imbracati in negru care veneau spre mine. Atunci nu am apucat nici sa fug din cauza fricii.

De aici banuiesc ca stiti ce urmeaza. M-au luat pe sus, cu cutitul la burta, si m-au indepartat de casa.

Am incercat sa fug, m-au prins de par, m-au trantit in iarba si au inceput sa dea cu picioarele unde au apucat.

In jurul meu toate se roteau si parca nici nu simteam durerea. Eram constienta ca nu mai puteam sa scap. Nu aveam de ales, trebuia doar sa ma rog ca nu ma vor omori. Dupa ce ca eram deja lipsita de forte, ma tot ridicau si ma tranteau la pamant.

Am reusit sa ridic putin privirea si prin cagula celui care ma batjocorea am reusit sa vad cei doi ochi albastri pe care i-am iubit, si care imi spuneau cu atata ura ca "trebuie sa platesti ca nu ai vrut".

Atunci am realizat ce insemna tot chinul prin care treceam.
Era fericit ca si-a atins scopul.

M-a batut, ca sa nu mai pot fugi, m-a violat ca sa se razbune ca nu am vrut de bunavoie si m-a batut din nou ca sa se asigure ca n-o sa spun nimic.

Nu mai stiam nimic de mine. Nu stiu cum am reusit sa ma ridic sa plec acasa, dar cand am intrat pe usa, nu-mi venea sa cred ca nimeni nu se ingrijorase ca nu am ajuns pana la acea ora.

Era cam 4 dimineata ceasul si toata lumea dormea. M-am dus si am facut un dus fierbinte si apoi m-am inchis in camera mea.

Mama mea era plecata la sora mea la Bucuresti si de aceea nu si-a facut nimeni griji. Nu avea cine.

Unul dintre cele mai dureroase lucruri era gandul ca visele mele se spulberasera si mai ales ca eram virgina, aveam si eu ca orice fata, o "prima oara" in cap, dar la mine a fost altfel.

Incepand din seara aceea si in urmatoarele sase luni nu am iesit din casa decat la scoala si atat. Normal, cum credeti si voi, calvarul trebuia sa se termine.

Ei bine, nu s-a terminat. Nici in ziua de azi si este aproape un an de atunci, nu a terminat cu amenintarile.

De frica nu i-am povestit decat prietenului meu, acelasi baiat de atunci, care a vrut sa termine cu ei, dar acum era randul meu sa il pun sa aleaga.

I-am zis ca daca face ceva nu voi mai vorbi niciodata cu el si o sa-l urasc. Deci nu am facut nimic de frica si stau si acum in casa.

Sper ca nu v-am plictisit si sper sa am si eu un loc pe aici langa voi.

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!