Skip to article

Profesorii - o pacoste necesara

Profesorii - o pacoste necesara
Parca va si vad cu zambetul pe buze, dand din cap a aprobare (doar pentru prima parte).

Pai asta-i adevarul: profesorii SUNT o pacoste. Cred ca nu exista persoana sa nu fi avut macar o data o mica rafuiala cu un prof mai inversunat!

Ca nu-i convine raspunsul tau, ca freza e aiurea, ca ai parul cret si ochi albastri, astea si inca multe altele sunt motive sa iti degradeze relatia (oricum subreda :) ) cu parintii printr-o nota mai de om amarat.

Profesorii se impart in mai multe categorii: in functie de varsta - tineri si in varsta, in functie de cerinte - exigenti si delasatori, in functie de comportament - buni sau slabi pedagogi si in functie de metodele folosite - vechile si noile metode.

Daca ar fi sa caut fiecarei categorii nod in papura ar suna cam asa:

Cei proaspat iesiti de pe bancile facultatii (adica aia tineri) sunt faini. Simpatici, plini de viata si cu idei. Buba lor insa este urmatoarea: ori sunt prea exigenti, asta din cauza ca stiu foarte bine materia si vor sa ne demonstreze si noua, muritorilor de rand ca se poate mai mult, fie prea "lasa-ma sa te las", caz in care vin, se aseaza cu o privire pierduta la catedra si ai impresia ca ar prefera mersul la un film sau o cafea chinului unei ore.

Si tot in aceasta categorie a junilor intra si dragalasii care - zau asa, cine i-o fi numit in functie - ajung la vreo demonstratie colosala gen cos x = 2 si se uita chioras la tine ca nu le dai dreptate.

Cu cei in varsta altu-i stresul: majoritatea pur si simplu refuza orice fel de idee ce nu apartine repertoriului lor. Acestia se incadreaza foarte bine si in categoria celor care merg pe vechile metode. Si cand spun "merg" e metaforic.

Vreau sa spun ca "stationeaza". Intr-un fel e si de inteles. Daca toata viata ai predat intr-un anume mod, e destul de greu sa te adaptezi altuia, cu totul nou si diferit. Dar mai sunt si exceptii.. rare, dar slava Domnului, exista!

Cat despre comportament si rolul de lider pe care ar trebuie sa-l aiba orice profesor pot spune ca elemente esentiale in formarea acestuia sunt atitudinea, inteligenta si nu in ultimul rand tinuta.

Un profesor care stie sa capteze interesul elevilor, stie cum sa foloseasca timpul in folosul lor cat si in folosul propriu, este un bun pedagog si totodata un bun psiholog va fi respectat.

Rolul pe care il joaca profesorul in viata unui tanar in formare este destul de important. De aceea el - profesorul - trebuie sa fie constient de faptul ca gesturile, vocabularul, atitudinea si mai ales (pentru ca, contactul vizual este primul) tinuta ii sunt indelung studiate si analizate de catre elev.

Cred ca oricine cunoaste tipul profesorului isteric, ce vrea cu tot dinadinsul sa se faca auzit si inteles agitandu-se, tipand, trecand elevul prin toate rasele de animale si incercand din rasputeri sa impuna respect. Raspunsul este "ciu-ciu!".

Vorbind serios acum, un profesor bun trebuie sa fie mereu la granita dintre prietenie si respect, exigenta si intelegere. Partea frumoasa este ca mai exista si profesori care detin arta predatului, ba mai mult, sunt maestri si partea minunata e ca nu sunt chiar atat de putini pe cat s-ar parea.

Poate ca, daca n-ar exista cei slabi, nu ne-am da seama de calitatile celor buni. Un lucru insa e sigur: oricum sunt ei, buni, rai, verzi sau rosii, profesorii fac parte din viata noastra.

Ceea ce trebuie sa intelegem este ca sunt oameni, au griji si probleme si ca poate uneori ii judecam vazand doar ambalajul. Asa ca iubiti-i, invatati de la ei si intelegeti-i. Pe cat se poate.. :)

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!