Skip to article

Revolta impotriva banilor

Acum cateva zile vorbeam cu mama despre importanta aceasta absolut frenetica pe care oamenii o acorda banilor.

Despre acest ritual aproape exasperant de a se mutila sufleteste unul pe altul, practic de a se invinui pentru esecul existential, de a se revolta impotriva propriilor origini.

Omul se ingroapa in aceasta fatalitate devenita cotidiana cu un sarg si cu o constiinciozitate care ma face sa casc cat mai larg ochii astfel incat sa pot privi si intelege aceasta lume dementa, populata de cei care uita de sine.

"E timpul, e timpul, e timpul !" imi spun cei din jur. Totul mi se zbate in timpanele virgine inca acestui gen de chemare. Ma cheama in lumea lor, in lumea de care ma mai desparte un singur an de viata, insa 10 de pregatire interioara.

In universul absurd al banilor care ineaca, sufoca, imping, pulseaza, dezumanizeaza si care de multe ori curbeaza fatumul spre esec. Unde sa va urmez?

In viitorul care nu este altceva decat un vortex masliniu, mineral, lipsit macar de nuanta imbogatirii spiriuale, morale ? "Vreau sa respir", le strig cu privirea innodata de lacrimi oarbe asemenei Arahneii ce se infrunta cu orgoliul Athenei.

Era pedepsita pentru ambitia de a-si intrece mentorul, eu pentru aceea de a-l sfida pe al altora, de a refuza un pact faustic in final.

Nu ma pot inchina banului, nu ma pot lasa imbratisata de hartia lui rece si umeda.Mi-am amintit cu groaza de rusinea de a vedea cum un batran e alungat `in suturi` - iertati-mi expresia - din fata unui restaurant.

Cu aspectul de Argus atotputernic, chelnerul isi proptise picioarele butucanoase in prag si astepta cu satisfactie retragerea `inamicului`: un simplu batran sarac, oameni buni, un minion batran cu un aspect creponat care se incalzea prin modesta observare a ajunsului celorlalti, fara a le viola intimitatea in vreun fel.

Aspectul si banii...cat de ridicol este insa modul in care purtam mastile lui Homer care din 2 s-au multiplicat intr-atat de mult incat am uitat cine suntem. Substanta ni s-a pierdut, insa continuam indarjiti sa ne mutilam chipul pentru a ne ascunde declinul financiar.

De exemplu la ora actuala a nu avea un telefon mobil este echivalent cu lipsa actului de identitate sau mai rau, cu a fi trimis de societatea specifica varstei mele pe o insula si abandonat acolo pana cand vei avea `bunul simt` sa faci rost de unul.

De ce se confunda definitia cuvantului `primordial` cu cea de `ban`? De ce aceasta polemica muta, aceasta ambitie absolut idioata in roman de a-si recicla trairile in locul gasrii altora? Si mai mult, ce cauta omul cu atata sete?

Sa ajunga la un moment dat in viata si sa simta absolutul, starea de comfort maxima, satisfactia, inertia si detasarea, nu ?

Voi, asa zisii `adulti` ar trebui sa ne explicati inainte sa ne obligati, sa ne deforamti gandirea! Invatati ne sa ne pastram echilibrul si onoarea, sa ne protejam identitatea !

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!