Skip to article

Tuns cu bucluc

Am fost la coafor zilele trecute. Vroiam sa-mi fac ceva la par.

Crescuse, nu-mi mai placea, forma nu mai era ca la inceput, iar culoarea mi se parea putin stearsa.

Pe baza acestor pitici am intrat intr-un coafor de lux (cred ca asa le zice alora cu peste 500.000 tunsul si care taxeaza aproape orice, mai putin statul pe scaun si uitatul).

Stransesem niste bani si am zis ca imaginea mea parca merita ceva mai mult. Plus ca o data pe an nu era chiar o tragedie..

Inauntru soc! O mana de coafeze (imi cer scuze, "stiliste"!) care mai de care cu freza mai neingrijita si mai aiurea. "ASTEA o sa ma tunda pe mine???"

Trec peste, ma suspectez de o doza mare de paranoia si ma duc ata la casiera. "Un tuns, va rog." Imi spune pretul, inghit in sec si ma indrept ca mielul la taiere spre scaunul de tortura.

Cred ca dintotdeauna am avut o repulsie fata de foarfece si tot neamul lor. Cand aud harsaitul in par mai-mai ca ma apuca mila si-mi vine sa ma razgandesc si sa plec.

Evident, ma razgandesc mereu DUPA ce taie prima suvita (nu, "suvita" nu e termenul potrivit, sa spunem "bucata" de par) si se alege praful de freza mea.

N-am facut nici de data asta exceptie de la regula. Ma asez si ma intreaba cum vreau sa ma tunda. Ma uit tamp la ea si abia reusesc sa articulez cateva cuvinte. "Nu stiu.."

Adevarul e ca habar n-am. As vrea ceva care sa mi se potriveasca cu fata.. cu ochii.. cu tenul.. cu naiba! De unde sa stiu eu? Nu e ea specialista?

Ii cer niste cataloage si incep sa ma uit. Constat cu stupoare ca in majoritatea pozelor fetele au un par lins, lucios, impecabil. Sunt si cateva cu freza afro.. nu merge.
Ii arat un model, ceva in scari, si o intreb daca mi se potriveste.

Cred ca n-a auzit. O mai intreb o data. Se uita mirata la mine. "A.. da, da.."
Cum adica "da, da..."???? Da sau nu! Imi merge cu moaca sau nu! O vad ca se lumineaza "nu stiu, cum spuneti dvs.. cum doriti...", incearca sa-mi intre-n gratii.

Incep sa batai din picior si tac. Sunt curioasa ce face mai departe. Sta. Ma uit la ea si vad ca are un calm aproape dobitocesc pe fata si-mi zambeste.

Nu e cu mult mai mare decat mine.. daca ma gandesc bine, probabil ca a terminat de curand. "Tu stii.. tu esti specialista..", mormai.

Greseala! Nu apuc sa-nchid gura, ca o suvita zboara din capul meu pe podea. "Deci? (zambetul prostesc din nou) Facem modelul asta?"

Ma apuca instantaneu dracii si ma ridic. Acum sincer, daca te duci la doctor si-i spui ca te doare ceva si-l rogi sa te faca bine, el te intreaba ce-ai vrea sa-ti recomande?

Te pune sa-ti alegi singur medicamentul? Sau isi da si el putin silinta, ca de aia e specialist? Daca as sti atat de bine ce mi se potriveste, de ce-as mai da o groaza de bani in loc sa ma tund singura?

Las prosopul, las coafeza cu gura cascata, las casierita cu bonul in mana (asta-i culmea!) si ies zambind. O admir intr-o vitrina si o dau mai pe frunte. Cred ca suvita aia ciuntita imi lipsea.

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!