Skip to article

Vinovat pana la 18 ani

Articolul asta nu va fi o oda inchinata progeniturilor care se victimizeaza cand vine vorba de relatia lor cu parintii. Voi inclina mai mult asupra unor observatii (foarte acute cand eram inca adolescenta) si mult mai bine intelese in momentul de fata.

Relatia parinti - copii (sau mai degraba, adolescenti) va fi intotdeauna o relatie tumultoasa. Cu eventualele replici de genul "te urasc, nu vreau sa mai fii mama mea, etc." din partea copiilor si invariabila atitudine neclintita a parintilor.

Fie ca e vorba de piercinguri, tatuaje, felul cum te imbraci, cum te tunzi, ce mananci, ce muzica asculti sau ce prieteni ai, parintii vor gasi intotdeauna un motiv sa-ti faca viata amara, nu?

Lucrurile de genul asta au fost puse in majoritate pe diferenta de varsta (tineretul din ziua de azi...) Partea care ma macina pe mine acum este faptul ca viteza de propagare a ideilor "incuiate" ale parintilor, este foarte mare. In ce sens?

Incerc sa ma explic: Stiti cu totii conceptia nemuritoare a parintelui roman: "Eu te-am facut, eu de omor!", folosita ca argument suprem si incontestabil in orice disputa de acest gen.

Ce se intampla in momentul in care faci copii?

Vinovat pana la 18 ani

Oameni, care acum 10-15 ani condamnau aceasta replica pentru ca ei erau in rolul adolescentului rebel ce trebuie pus la punct intr-un fel sau altul, ei bine, aceeasi oameni, azi, au copii la randul lor. Ghiciti care este argumentul suprem pentru ei acum? Exact.

Ce se intampla in momentul in care faci copii? Adopti instant toate apucaturile parintilor? Toate argumentele care v-au revoltat atat de mult in perioada adolescentei, le luati de bune pentru copiii vostrii?

Inteleg interesul pentru moralitatea, sanatatea, comportamentul copiilor pentru ca pentru parinti, copilul lor este "cartea lor de vizita", este investitia lor de-o viata si e normal ca ei sa nu-si doreasca ca tu sa le "terfelesti" in vreun fel bunul renume in fata vecinilor, a rudelor, a cunoscutilor sau chiar a necunoscutilor.

"Lasa ca fac eu 18 ani..."

Pentru ei tu esti "doar un copil", care nu stie nimic (oricat te-ai zbate sa le demonstrezi contrariul), in timp ce ei au muncit o viata intreaga pentru tine (eventual sa-ti faca poftele si ca tu sa ajungi cineva mai mare si mai tare decat au fost ei) iar prin atitudinea asta de nesupunere, de independenta de "fac ce vreau ca asa vreau eu", tu le strici lor toate visele, tot ce-au incercat sa construiasca, toata fantezia care este viitorul tau.

Toate lucrurile de genul asta ajung sa transforme varsta de 18 ani intr-un Paradis pentru adolescenti. 18 ani sunt acei 18 cand poti sa faci ce vrei, cand nu mai trebuie sa asculti de nimeni, cand ai impresia ca deciziile tale vor fi doar ale tale si nu va putea nimeni sa interfereze, cand poti sa bei, sa fumezi, sa spargi geamuri sau chiar capete, cand poti sa fugi de acasa ca sa te mariti cu dragostea vietii tale, cand ora 4 dimineata devine ora standard de venit acasa... ca doar esti major, nu?

Si uite asa descoperim santajul emotional din partea adolescentilor: "Lasa ca fac eu 18 ani si ma duuuuc... sa nu mai aud de tine!" Dar momentan, micul santajist nu are decat 14-16 ani si pana la 18 ani... doamne cate lucruri ar putea sa faca daca n-ar sta parintii in calea fericirii lui.

Vinovat pana la 18 ani

Razboiul nu va inceta niciodata


Problema este ca parintii nu stau nici ei cu mainile in san (si ii vor scoate ochii de fiecare data pentru aceasta declaratie de independenta prematura), ci pornesc la atac, si nu oricum... ci cu amenintari (pe care copilul nu are cum sa le inteleaga): "Cand o sa fii pe picioarele tale si-o sa-ti castigi painea, poti sa faci ce vrei, dar pana atunci mucles!"


Razboiul asta nu va inceta niciodata. Una peste alta, imi este clar ca varsta de 18 ani este un punct psihologic de cotitura pentru tineretul patriei, iar pentru cei care se simt atat de persecutati de catre parinti inainte de a implini aceasta varsta, nu pot sa le spun decat ca toate interdictiile nu vor inceta ca prin minune in momentul in care implinesc fix 18 ani. Asta era vestea proasta... Vestea si mai proasta este ca vor inceta intr-adevar la un moment dat.

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!