Skip to article

Scrisoarea deschisa a parintilor din Sinaia care si-au pierdut copilul din cauza meningitei

Doi parinti din Sinaia sunt distrusi dupa ce baietelul lor in varsta de doi ani si patru luni a murit in urma cu cateva zile din cauza meningitei. Alex a ajuns la spital dupa ce a facut febra foarte mare, iar parintii s-au speriat. 

Nu s-au spus însă prea multe despre boala de care suferea băieţelul şi care l-a răpus. Mama lui Alex a trimis după moartea băieţelului o scrisoare deschisă presei în care acuză cadrele medicale din Sinaia că nu i-au salvat copilaşul şi că l-au trimis la Bucureşti când era prea târziu. Alex a ajuns la spital în Capitală, a fost imediat intubat însă la scurt timp a făcut stop cardiac şi nu a răspuns la manevrele de resuscitare.

Medicii au dat, la scurt timp, şi diagnosticul: meningită acută bacteriană. Se pare ca pneumococul care a provocat tragedia este foarte contagios şi poate produce meningita, septicemia, encefalita, sinuzita, otita sau pneumonie. ”Microbul nu e detectabil prin analize uzuale – de aceea testele declarate au fost normale!! El se evidenţiază doar pe medii şi în laboratoare speciale. De meningita pneumococică se moare în cca 30 % din cazuri chiar în centre foarte dotate, ea fiind una din cele mai invalidante boli , pentru cei care scapă cu viaţa. De aceea, există un vaccin, pe care în România l-au primit doar copiii născuţi după august 2017”, susţin surse medicale din spitalul din Sinaia, unde a ajuns initial micuţul Alex.

Dupa tragedia prin care au trecut, parintii micutului Alex au transmis o scrisoare sfasietoare. 

"Nu dorim nici unei mame să trăiască toată viaţa cu imaginea copilului ei chinuit de suferinţă, care cu ultimele puteri o strigă „mami, mami" „Suntem Emilia şi Dumitru, iar până de curând (12 octombrie) am fost „mami" şi „tati" pentru Alexandru Petru. Din păcate, fiul nostru a plecat dintre noi, la numai doi ani şi patru luni, răpus de meningită acută cauzată de stafilococul pneumaniae, conform certificatului de la IML. Cazul lui a fost mediatizat, însă la pachet cu ştirea dispariţiei au venit şi o serie de speculaţii şi informaţii neadevărate.Informaţii care ne dor, unele furnizate de persoane care, în momentele cumplite ale vieţii noastre, au părut că ne sunt alături, altele de către cei care vor să acopere neputinţa, incompetenţa şi indolenţa unui sistem în care se moare cu zile. Mulţi dintre ei sunt, la rândul lor, părinţi, dar, probabil, merg pe principiul că lor nu li se poate întâmpla aşa ceva. Nu dorim să mai fie astfel de tragedii, nu dorim nici unei mame să trăiască toată viaţa cu imaginea copilului ei chinuit de suferinţă, care cu ultimele puteri o strigă „mami, mami", cu speranţa că cea care l-a adus pe lume va reuşi să-l şi salveze.

Dar n-am putut... Pentru că noi, ca mai toţi care citiţi aceste rânduri scrise de mine, mama lui Alex, credem în medici şi în Dumnezeu pentru vindecare, pentru viaţă. Alex n-a avut probleme de sănătate. Era un pitic vioi, vesel, pe care ni l-am dorit tare mult. L-am avut la vârsta de 40 de ani, venit pe lume prin naştere naturală şi pe care încă îl alăptam. O singură dată am ajuns cu el de urgenţă la spital, pe când avea cinci săptămâni, ca urmare a unui episod de înec cu regurgitare. Pentru a elimina orice suspiciune, copilul a fost transferat atunci la Bucureşti unde i-au fost făcute investigaţii şi a fost găsit perfect sănătos. Şi aşa a fost cu excepţia răcelilor pe care le are orice micuţ. La începutul lunii septembrie, am mers la mare, iar aici, într-una din zile, Alex a făcut febră, puţin peste 38, dar care i-a cedat cu antitermice.Ulterior, având o stare generală bună, l-am pregătit pentru începerea grădiniţei.

Am prezentat toate documentele solicitate, inclusiv adeverinţa de la medicul de familie că este apt pentru activităţi în colectivitate. Precizăm că la grădiniţa din Sinaia nu sunt solicitate, la începerea anului preşcolar, exudat şi probe de coprocultură. După o săptămână au început să fie înregistraţi mai mulţi copii răciţi sau cu alte afecţiuni. Unii au lipsit, alţii au fost readuşi de părinţi fără să fie vindecaţi complet şi primiţi de cadrele de la grădiniţă. Altora chiar le-a fost administrat tratamentul de către asistenta de la unitatea preşcolară. Nu am scăpat nici noi de problemele sezonului, motiv pentru care atât eu (n.r. -mama copilului), cât şi Alex am stat acasă, în intervalul 2-7 octombrie, unde am urmat un tratament cu antibiotic prescris de către medicul de familie, în urma consulaţiei. Luni şi marţi, 8-9 octombrie, Alex a fost la grădiniţă, iar asistenta de acolo nu a sesizat nimic schimbat în comportamentul lui. Marţi seara, după grădiniţă, cel mic a mâncat câteva felii de salam de la o rudă, aflată în vizită, iar seara a fost energic, vesel şi s-a jucat cu doi verişori.Totul până la ora 21.00, când am ajuns de urgenţă la secţia de Pediatrie a Spitalului din Sinaia din cauza vărsăturilor în jet ale copilului.

De gardă a fost, în acea seară, dr. Evelina Şerban, care-mi este şi medic de familie şi care i-a administrat un tratament injectabil, despre care mi-a precizat că ar fi putut să i-l furnizeze şi prin perfuzie, dar cu acelaşi efect. Jumătate de oră mai târziu am plecat acasă fără alte investigaţii pentru că, la Sinaia, analizele pe secţii se fac doar dimineaţa. Singurele care se fac noaptea sunt urgenţele (adulţii) care ajung la CPU. "Un semn pe care l-am ignorat" Starea lui Alex s-a mai ameliorat până joi seara, 11 octombrie, când, în jurul orelor 18.00, am revenit de urgenţă la Pediatrie din cauza febrei foarte mari, 40,5 grade, care nu i-a cedat la antitermicele administrate. Ca o ironie a sorţii sau ca un semn pe care l-am ignorat, pe culoarul spitalului m-am întâlnit cu tatăl copilului, care a fost operat de apă la plămâni şi care m-a sfătuit să plec la Bucureşti, aşa cum făcuse el cu fiul său. Cei doi copii au fost colegi de grupă la grădinită. Din păcate, am ignorat acest sfat şi m-am ambiţionat să rămân, acordându-le credit total cadrelor medicale de la Sinaia. De gardă în acea seară a fost dr. Ramona Codreşi, care l-a diagnosticat pe Alex cu enteroviroză, l-a internat şi i-a administrat un tratament de hidratare cu solutie Ringer, un anume sirop, glucoză şi supozitor pentru scăderea temperaturii corporale.


Totul, fără analize prealabile

Acestea aveau să-i fie recoltate abia a doua zi, în jurul orei 08.00. Pe la orele 20.00, dr. Codreşi a concluzionat că s-a terminat prea repede perfuzia, iar ulterior, la 20.30, asistenta medicală a înlocuit soluţia perfuzabilă cu o alta care conţinea soluţia Ringer. La 00.30, după terminarea celei de-a doua perfuzii, temperatura lui Alex a scăzut doar până la 38,1 grade. Până vineri dimineaţă, la 6.30, nu i-a mai fost administrat copilului nimic si nu a mai trecut nimeni să ne vadă. A fost o linişte deplină în spital, cu exceptia unei singure sonerii ce a mai adus puţină forfotă, lumea s-a odihnit, nici măcar hohotele mele de plâns, care asistam neputincioasă la chinul băiatului meu, n-au deranjat pe cineva. Abia la ora indicată am fost informată că i se vor recolta probe pentru analizele medicale şi i-a fost măsurată temperatura care-i crescuse din nou, fiind peste 39 de grade. Copilul se simţea din ce în ce mai rău, motiv pentru care, după aproape o jumătate de oră am cerut ajutor. Medicul l-a evaluat, cam pe la 7, şi a încercat să mă liniştească, asigurându-mă că e din cauza oboselii, că va urma o nouă zi cu febră, cu scaune moi, dar îşi va reveni. Nici medicul de pe ambulanţă nu ne-a acordat deloc atenţie pe drum Copilul meu, în schimb, nu mai putea sta în picioare... A venit ora 8, i s-au recoltat probe pentru analize, iar termometrul a indicat acum 39,9 grade. Dar panica se pare că era doar în rândul meu, al soţului şi fratelui meu, cu care vorbeam pe whats app fiind plecat din ţară, pentru că a trebuit să mai treacă o oră şi jumătate ca medicul să-şi dea seama de gravitatea cazului.


Alertată de o asistentă că nu i se mai deschidea una dintre pleoapele copilului, doctorul şi-a dat seama, că, în sfârşit, trebuie să facă ceva pentru puiul meu, inclusiv să ceară transferul la Bucureşti, ceea ce s-a şi întâmplat vineri, la orele prânzului.

Nici medicul de pe ambulanţă nu ne-a acordat deloc atenţie pe drum. Am ajuns la Spitalul Marie Curie, unde au fost mobilizaţi medicii de pe toate secţiile pentru investigaţii. Medicilor de la Bucureşti, le mulţumesc! Fiecare venea şi-i făcea ce ştia...Totul a fost o luptă contra cronometru. Alex al nostru cel vioi, energic, vesel se transformase acum într-o păpuşă inertă, intubată, ţinută în viaţă doar de aparate. A fost momentul în care am realizat că-l pierdem, dar eu, ca mamă am negat.

Am leşinat, m-am trezit şi-am sperat că odată cu revenirea mea se stinsese şi coşmarul vieţii mele. Dar nu! Alex făcuse stop cardiorespirator, fusese resuscitat.
Evoluţia bolii era fulminantă, iar şansele scădeau odată cu trecerea timpului. Din păcate, câteva ore mai târziu, la 18.50, Alexuţu a cedat...Avea doar doi ani şi patru luni! S-au discutat multe în jurul nostru, dar ceea ce-am auzit şi înţeles a fost faptul că puiul nostru a fost transferat în ultimul hal şi-n ultimul moment! Am făcut aceste precizări pentru a înlătura speculaţiile şi minciunile apărute în spaţiul public, dar şi pentru că vrem să tragem un semnal de alarmă, unul care să diminueze tragediile de acest fel.

Grădiniţele trebuie să fie loc sigur de joacă, de educaţie, nu focare de infecţie, tolerate chiar de cei care le administrează sau care lucrează acolo.

Alţii veţi spune că „aşa a fost să fie", doar că în cazul lui Alexandru a fost să fie şi cu „ajutor"... Iar modul în care copilul nostru a fost tratat la Sinaia spune multe. Probabil şi anchetele demarate în acest caz vor scoate la iveală alte şi alte detalii neştiute. Din păcate, pentru noi, orice măsură e tardivă şi fiecare verdict că acest copil a murit cu zile va fi încă un cuţit pe care-l primim direct în inimă.Alex, nu te voiam înger, te voiam lângă noi! Să faci toate prostioarele din lume, să ne amuzi cu cuvintele stâlcite, să te însoţim în prima zi de şcoală, să ne bucuri, să ne superi, să fii copilul nostru, AICI. Am crezut în unii oameni, în priceperea lor şi în dorinţa de a ajuta. Dar am greşit şi am pierdut! Tu, lupta cu viaţa, iar noi pe tine! "


Articole recomandate

Ce se intampla cu viata sexuala atunci cand alaptezi? Ce se intampla cu viata sexuala atunci cand alaptezi?
Nu exista pe lume femeie care sa nu-si faca tot felul de ganduri in perioada in care isi alapteaza copilul: ganduri despre cum o sa se desfasoare relatia sexuala pe perioada alaptarii, despre ce se va intampla cu sanii ei si cum vor arata dupa ce alaptarea va lua sfarsit . Iata cateva explicatii
Anuntul autoritatilor pentru parinti: Sezonul virozelor respiratorii este in toi. Virusul NU poate fi tratat cu antibiotice Anuntul autoritatilor pentru parinti: Sezonul virozelor respiratorii este in toi. Virusul NU poate fi tratat cu antibiotice
Departamentul de Situaţii de Urgenţă (DSU) face un apel catre parinti. Autoritatile anunta ca sezonul virozelor respiratorii este in plina actiune si copiii sunt cei mai expusi imbolnavirii.  Specialistii atrag atentia ca aceste viroze nu pot fi tratate cu antibiotice. De
Ghid intocmit de specialistii Nichiduta ce vizeaza alegerea saltelei pentru patutul copilului Ghid intocmit de specialistii Nichiduta ce vizeaza alegerea saltelei pentru patutul copilului
Experienta ne-a demonstrat in repetate randuri ca lucrurile de mare importanta depind de detalii aparent minore, peste care trecem usor cu vederea. Este si cazul saltelei pentru patutul copilului, care, impreuna cu acesta, ii ofera micutului un somn sanatos si de calitate. Pentru ca sistemul osos
Top 7 sfaturi pentru gravidele care simt burta tare in perioada sarcinii Top 7 sfaturi pentru gravidele care simt burta tare in perioada sarcinii
Femeile insarcinate sunt ingrijorate de numeroase lucruri legate de evolutia fatului. Mai ales, gravidele aflate la prima sarcina devin tematoare si se linistesc abia dupa ce medicul le spune ca nu este nicio problema, ca totul se incadreaza in parametrii unei sarcini normale. Anxietatea si
Te-ai intors la serviciu. Mai alaptezi? Te-ai intors la serviciu. Mai alaptezi?
Alăptarea este una dintre cele mai importante perioade din viața unui copil, dar și a mamei sale. În primele luni după naștere, hrănirea corespunzătoare a bebelușului este prioritatea numărul unu, deoarece aceasta determină modul în care
Acest site foloseste Cookie-uri.
Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul si reclamele, pentru a oferi caracteristici specifice retelelor sociale si pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate. Va puteti administra preferintele in Setari cookie.
Ele.ro iti recomanda