Skip to article

David Lodge - interviu

Este unul dintre cei mai importanti romancieri britanici. Are un umor inegalabil si reuseste de fiecare data sa scrie un bestseller. Dar ce crede el despre religie, femei si relatiile moderne?


Ce este mai important intr-un roman: prima fraza, intriga, constructia "tehnic" sau finalul?

David Lodge - interviu



O intrebare grea chiar de la inceput! In mod sigur, nu prima fraza, nici primul paragraf: poate fi un mod de a atrage atentia cititorului, dar trebuie sa ii sustii acest interes, altfel cartea nu va insemna nimic pentru el. Finalul este mult mai important, pentru ca modul in care se incheie o carte te ajuta sa transmiti mesajul final despre personaje si chiar despre viata, in general. Rareori stiu de la inceput cum va fi sfarsitul unei carti, pentru ca imi modific tot timpul intriga pe parcursul scrierii. Asa ca finalurile sunt importante, dar trebuie sa-ti faci cititorul sa ajunga la ele. Asta se face de obicei prin intriga si constructia tehnica - sunt elemente importante pe care nu le poti separa. Pentru ca ai materialul pentru carte si diferite feluri de a spune acea poveste, inclusiv prin limbajul folosit. Un roman este produsul a nenumarate alegeri ai decizii despre forma, care ii decid efectul asupra publicului.


In ce masura viata dumenavoastra privata se intersecteaza cu fictiunea - ati pus in carti experiente personale?

Ca si alti scriitori de proza contemporana, ma bazez intr-o orarecare masura si pe experientele personale. Daca le cititi in ordine cronologica, ele apar ca o reflexie a vietii mele si a ceea ce am gandit eu de-a lungul timpului despre anumite aspecte ale vietii, anumite locuri s.a. Chiar si in "Author, Author", care este un roman istoric, am pus cate ceva din experienta mea privind scenaristica, pentru a prezenta incercarea nereusita a lui Henry James de a castiga faima si avere ca dramaturg. Dar, ca si alti scriitori, combin experienta personala si observatia cu imaginatia. Uneori nici nu-mi mai amintesc ce a fost real si ce mi-am imaginat.


Prietenii v-au fost sursa de inspiratie pentru personaje?

Prietenul meu, profesorul Stanley Fish, a fost, partial, un model pentru Morris Zapp din "Schimb de dame", "Ce mica-i lumea" si "Meserie!". Din fericire, ii place acest personaj incat uneori exagereaza cu asemanarile.


Adeseori ati criticat dogma conservatoare a Bisericii Catolice. Care este relatia dvs. Actuala cu religia? Si cat de importanta este religia - urmarea preceptelor religioase - in viata cuiva?

Ma descriu ca agnostic sau catolic demitizat. Nu cred intru totul in dogma bisericeasca si nici nu cred ca o persoana inteligenta ar face asta, ca mine in tinerete. Merg la slujbele de duminica, in spiritul unui scepticism reverentios. Limbajul religiei este obligatoriu simbolic, metaforic. Iar scripturile sunt, ca orice alt text istoric, determinate de circumstantele perioadelor in care au fost scrise - si trebuie interpretate istoric. Fundamentalismul este teribil de periculos, in orice religie, pentru ca nu accepta sau nu intelege asta. Religia trebuie sa fie o forma de meditatie asupra unor chestiuni permanente: de ce suntem aici? Ce ar trebui sa facem? Care e sensul lucrurilor? O abordare matematica nu poate fi de ajuns.


Aproape in fiecare carte ati pus o aventura amoroasa. Este o cerinta a modernitatii - cuplurile isi condimenteaza viata cu aventuri - sau e un truc pentru a face intriga mai interesanta?

Romanele intotdeauna s-au concentrat pe dragoste, sex, mariaj si infidelitate pentru ca reflecta astfel emotii intense, pe care le are fiecare dintre noi. In aceasta privinta nu sunt diferit de alti scriitori. Revolutia sexuala care a avut loc acum cateva decenii si mai ales provocarea pe care a reprezentat-o pentru catolicii englezi, a intrat inevitabil si in romanele mele. Incerc sa scriu onest despre sex, cu esecurile si absurditatile sale, dar si cu extazul pe care il genereaza.

V-ati retras din activitatea academica pentru a va dedica scrisului. Lucrati la un nou roman acum?

Da, sunt in faza de notite. Dar nu vreau sa spun mai multe despre un roman in lucru.


Cat de importanta este o buna relatie cu publicul? Si cum ajungeti la publicul din tarile in care v-au fost traduse cartile?

In trecut erau intalniri speciale intre scriitori si cititori, dar acum e mai usor sa iti intalnesti publicul prin intermediul interviurilor, al targurilor de carte, la lansari, in timpul campaniei de promovare a unui titlu nou. O intalnire cu un public nevorbitor de engleza m-ar stanjeni oarecum, pentru ca eu nu vorbesc nici o limba straina - pot citi doar, in franceza. Primesc multe scrisori de la cititori, unele contin povesti interesante. Dar, atunci cand scriu ma adresez unui "cititor ideal", nu unuia anume sau un anumit grup.


Carti electronice, lecturi audio... se pare ca vechea carte tiparita este amenintata. Credeti ca va disparea sau va deveni un alt suport pentru o opera literara?

Eu inca mai cred ca nu e nimic mai ieftin, mai usor de purtat si mai comod de folosit decat o carte cu informatii accesibile.


Puneti multa ironie in romanele dvs. Intampinarea necazurilor cu un zambet sa va fie filosofia de viata?

Da, este ceva adevar aici. Daca iti vezi experientele negative drept "ironie" inseamna ca deja te-ai distantat de ele intr-o oarecare masura si le pregatesti ca subiecte de tratat intr-o carte.


Este vreun subiect curent controversat - in politica, societate, lifestyle - despre care ati vrea sa scrieti?

Nu sunt un scriitor polemic. Imi place sa vad ambele fete ale unei probleme si sa inventez personaje care sa le reprezinte: de exemplu, constiinta studiata stiintific si reprezentata literar in "Ganduri ascunse", ori opozitia dintre comercial si valorile intelectuale, in "Meserie!". Cat despre viitor, nu vorbesc despre romanele urmatoare.


Aveti favoriti printre clasicii britanici? Ce nume din literatura internationala admirati?

Romancierii englezi favoriti sunt Henry Fielding, Laurence Sterne, Jane Austen, Charles Dickens, George Eliot, Henry James, James Joyce, Joseph Conrad, Graham Greene, Evelyn Waugh. Imi plac apoi Cervantes, Rabelais, Flaubert, Tolstoy, Dostoevsky, Gogol, Kafka, Proust, si mai aproape de prezent Mauriac, Camus, Kundera, Gunter Grass, Umberto Eco.


Ce ii trebuie unei carti ca sa fie mare?

Calitatile care te fac sa o recitesti din cand in cand si sa gasesti noi intelesuri, noi mesaje de fiecare data.

Ce este esential pentru scriitorul David Lodge pentru a crea un nou roman?

Trebuie sa am ideea de baza, care poate fi una abstracta, dar exploatata literar, ori poate fi o experienta personala, despre care cred ca are mai mult decat o semnificatie personala. De exemplu, vizita mea in Germania, in 1951, cand aveam 16 ani, a devenit fundatia romanului "Out of the Shelter". Apoi am folosit mai mult de o idee si mai mult de un nivel in constructia romanului. Uneori trebuie sa am rabdare ca sa adun toate ingredientele, ca atunci cand ma pregatesc sa fac o prajitura...


Ati calatorit mult si ati pus multe natii in cartile dvs. Puteti face cate un portret fiecareia?

Atunci cand scrii despre tari pe care nu le cunosti foarte bine, e foarte convenabil sa te bazezi pe comedie pentru a reprezenta o tipologie de acolo. M-am amuzat mult si pe tema britanicilor.


Unde se afla literatura britanica, in comparatie cu cea americana si cea europeana?

Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial literatura franceza era foarte la moda, apoi a intrat in declin. Literatura in limba engleza domina lumea, fara discutie. Britanicii credeau ca americanii sunt mai originali in scris, apoi a fost subjugata de "corectitudinea politica" si fictiunea britanica a revenit in top. Este si o consecinta a resurselor imperiale dar si a dezvoltarii unui ethos multicultural in Marea Britanie. Ma gandesc la Salman Rushdie, Vikram Seth, Timothy Mo, Kazuo Ishiguro, Monica Ali, Zadie Smith.


Cum vedeti feminitatea moderna? Si ce parere aveti despre asa-numitul "razboi" al sexelor?

Eu m-am casatorit pe vremea cand femeia trebuia sa-ti subordoneze ambitiile celor ale barbatului, sa fie gospodina si mama, in timp ce el era sponsorul familiei. Revolutia feminista din anii 1970 i-a schimbat si sotiei mele atitudinea - si-a urmarit mai intens cariera iar eu am invatat sa imi asum o parte din shopping-ul la supermarket si din gatit... Nu regret deloc miscarea feminista. Le-a facut pe cele mai multe dintre cunoscutele mele sa fie mai interesante si mai puternice. De fapt, multe dintre personajele principale feminine din romanele mele sunt mult mai puternice decat partenerii lor. Cred ca aceasta este si directia sociala, care a produs chiar unele probleme in Marea Britanie. Barbatii concureaza cu femeile pentru educatie si oportunitati de cariera. Muncitorii se alieneaza din cauza asta si se refugiaza in comportamente rebele. Iar femeile lor sufera de stres pentru ca incearca sa faca prea multe in acelasi timp - sa aiba o cariera de succes, sa fie amante, mame si sotii bune.


Cat de mult influenteaza literatura imaginea creata femeii de moda si publicitate?

Cred ca de fapt se influenteaza reciproc. Scriitorii, ca toata lumea, se intereseaza de genul de femeie, de frumusete a ajuns sa fie considerat tipic sau dezirabil in societatea contemporana. Aceasta imagine e creata de moda si publicitate si transmisa prin media. Noi doar o preluam. Dar publicitarii folosesc si ei tehnici literare pentru a vinde produse, iar designerii se inspira din trecut sau iau vreo opera literara ca laitmotiv pentru o colectie.


"Eleganta e o chestiune de atitudine", "Succesul depinde de atitudine", "Frumusetea sta in atitudine"... nu folosim prea multe clisee?

Eu nu prea sunt sigur ce inseamna toate astea. Se refera la o persoana ca subiect ori ca obiect? Arati elegant/frumos daca te simti asa sau daca altcineva crede ca esti asa? La fel si pentru succes. Dar cred ca aceste fraze sunt doar clisee, care ne scapa in conversatii usurele.


Ce-i trebuie unui om ca sa se considere implinit?

Sanatate fizica si mentala, in primul rand. Daca le ai pe astea, poti considera ca te califici pentru cursa vietii... iar implinirea are multe forme.


Aveti un mesaj pentru cititorii romani?

Ma bucur ca sunt atat de multi. Mie mi se pare un miracol ca o carte poate supravietui traducerii dintr-o limba intr-alta si ca este apreciata de oameni din culturi diferite, fara ca mesajul ei sa fie alterat.


Imagini: arhiva personala a scriitorului, editura Polirom, Guliver.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!