Skip to article

Marie-Rose Mociornita - Interviu

Marie-Rose Mociornita - Interviu
S-a intors de 7 ani in Romania. Dupa experiente pline de amaraciune sau de umor balcanic, a decis sa ramana. Acum isi imparte timpul intre actiunile caritabile de aici si familia de departe, din Canada. Opresiunea comunista, adaptarea la ritmul capitalist si zbaterile intoarcerii in tara formeaza un destin care nu a invins-o, ci a facut-o mai puternica si mai frumoasa. Marie-Rose Mociornita raspunde intrebarilor revistei The One.

Sunt 7 ani de cand ati decis sa va intoarceti aici. Ce schimbari ati observat in aceasta perioada?

Piata de consum a crescut considerabil, este mai bogata, mai sofisticata. Nici nu se compara cu ce era acum sapte ani. Romanii sunt mai conectati la moda internationala, stiu ce se poarta, adopta imediat noile tendinte. Asta si datorita revistelor pentru femei, pentru ca multe romance nu isi permit calatorii in strainatate, ca sa vada ce se poarta si atunci ele se inspira din publicatii. Cred ca revistele au avut mult de-a face cu schimbarea opticii consumatorului. Bucurestiul este mai cosmopolit.

Marie-Rose Mociornita - Interviu


La nivelul mentalitatii, oamenii sunt mult mai putin naivi. Atunci tocmai se alesese CDR-ul si era o euforie aproape infantila, fata de schimbarile radicale care vor avea loc imediat. Acum cred ca romanii dau dovada de maturitate politica, din punct de vedere al promisiunilor, al imaginii, al asteptarilor electoratului. Asta ii va obliga pe politicieni sa fie mai responsabili, pentru ca cererile electoratului s-au schimbat. Societatea civila era acum cativa ani etichetata de nuantele politice. Acum incepe sa fie ceea ce trebuie, apartine oamenilor care nu vor sa aiba o culoare politica. In acelasi timp, a inceput sa se reliefeze un tip de persoana care are ambitii si identitati profesionale definite. Competitia este mai mare, incep sa conteze competentele. Asta va marginaliza sistemul relational, foarte activ inca. Cred ca incepe sa se contureze - destul de timid, dar real - o clasa de mijloc. Oamenii au mai multe instrumente bancare, isi pot cumpara case. In 1997 era o mare problema cand vroiai sa platesti cu cardul, declansai panica in magazine. Acum este uzual sa platesti prin card. Toate acestea sunt lucruri care fac parte dintr-o societate pragmatica si functionala.

Cum v-ati adaptat aici?

Destul de greu. In primii trei ani am facut o ?scoala? a mentalitatii romanesti. Am fost naiva: credeam ca ceea ce spui si faci, pretul convenit este pretul real, drepturile tale de cetatean sunt respectate. A fost o perioada in care am avut foarte multi prieteni, pentru ca multi vedeau in mine un interes. Pana am facut trierea si mi-am dat seama cine intr-adevar este prieten si cine este dusman, am avut nevoie de trei ani. Cred ca pentru a te obisnui intr-un loc ai nevoie de doi-trei ani. Nu pot sa accept nici azi ca trebuie sa ma duc in tribunal la rand cu detinutii de drept comun. De multe ori stau alaturi de oameni care au catuse si sunt acolo pentru ca au comis infractiuni.
Cat despre birocratie... Eu m-am luptat sa recuperez un imobil al familiei, unde se afla primaria din Predeal. Evacuarea a fost un circ, care a durat patru ani. Apoi, cand m-am dus la noul sediu al primariei sa iau actele pentru vanzarea acelei case, functionarii m-au felicitat pentru ca am reusit sa castig imobilul. Este un semn ca ceva important s-a intamplat la nivelul prejudecatilor din gandirea romanilor.

Cum se vede Romania din afara, acum?

Simpatia de care am beneficiat in 1990 ? 1996, care s-a vazut prin investitorii care au venit atunci - si ei naivi - dar si prin ajutoarele trimise din strainatate, s-a diminuat foarte mult. La asta a contribuit si imaginea data de romanii care nu s-au dus in strainatate la munca. Strainii s-au simtit agresati si au proiectat aceasta reactie si asupra celor care aveau intentii curate. Acum mentalitatea celor de afara este ca dupa 15 ani noi ar trebui sa fi invatat sa ne organizam singuri. De aceea, eu doresc sa implic cat mai multe persoane si firme din Romania in sustinerea fundatiilor umanitare. Eram acum cateva luni intr-o cafenea in Anglia si am inceput o conversatie amabila cu un domn foarte snob. La un moment dat m-a intrebat de unde sunt si cand i-am spus ca din Romania, am vazut cum ii cade fata, efectiv. Era consternat. La plecare nu am putut rezista tentatiei si i-am spus ca nu suntem cu totii hoti. Pe fata lui de fapt asta citisem si am simtit nevoia sa ii spun lucrul asta. Asa ca avem o imagine de refacut in Europa. Cred ca o vom reface in clipa in care vor iesi mai multi oameni de calitate si vor arata ca in ciuda delincventilor, care exista in fiecare tara, nu suntem toti la fel. Cred ca lucrul care ma intristeaza cel mai mult vizavi de Romania este faptul ca nu avem un influx mare de turisti si nu calatorim destul, pentru ca asta ar duce la o eliberare si la o educatie mult mai rapida decat orice altceva.

Cum vedeti Romania peste 5 sau 10 ani?

O vad bine. S-a pornit un proces evolutiv. Daca am fi in America de Sud, zona care a trecut prin aceleasi miscari, nu as fi la fel de optimista. Fundatiile au fost cam aceleasi. Insa noi avem norocul ca suntem in Europa si suntem fortati aproape sa intram intr-un sistem mai mare, economic si politic. Toti cei care vor sa intre in politica sau in sistemul economic trebuie sa aiba de acum incolo un anume comportament. Tari ca Grecia, Spania si Portugalia, care erau la pamant, au avut de castigat de pe urma integrarii. E ca intr-o casatorie. Depinde de contractul prenuptial. Daca intri cu mult si iei un partener cu mai putin, cel slab va profita. In cazul nostru e un lucru bun. Ni se va da o structura pe care sa construim ceva, pentru ca noi nu avem inca un schelet definit.

Avem identitate nationala?

Sincer, nu cred. Cartile noastre de istorie nu au avut grija sa ne informeze despre o continuitate sau un trecut solid. Avem sanse sa ne regasim mai mult identitatea printr-o forta exterioara decat prin tatonarea asta perpetua, care este un amestec de muzica araba cu moda ucraineana, kitsch-ul lui Versace s.a.. Confruntati cu o provocare, cred ca avem multe sanse sa ne redefinim in timpurile in care traim.

V-ati intors intr-un loc din care se pleaca. Tinerii mai ales, aleg emigrarea ca solutie de bunastare.

Motivatia celor care pleaca acum este mai mult economica. Mai este si frustrarea ca, de multe ori, chiar daca ai talent si nu ai o afiliere politica sau relatii, nu reusesti sa ajungi unde meriti. Nu toata lumea crede in politica sau in relatii, unii se bazeaza pe meritele personale si atat. Tinerii pleaca pentru ca sunt sufocati de acest sistem, timpul unei vieti productive este scurt si vor sa realizeze mai repede ceea ce probabil aici le-ar lua 10-15 ani. In Canada romanii sunt foarte cautati, pentru ca au reputatia de muncitori seriosi, care au venit sa invete, sa fie productivi. Cu toate acestea, platesc un pret foarte mare, pentru ca sunt singuri, n-au prieteni, nu calatoresc, impozitele sunt mari si nu pot face economii pentru a cumpara doua bilete de avion ca sa vina aici. Nu am intalnit nici un roman care sa fie in culmea fericirii ca a ajuns acolo. Isi cumpara o casa, o masina, intra in sistemul de consum si o data intrat, pentru viitorii 20 de ani are viata ipotecata. Este un drum fara intoarcere pentru multi, fiindca si-au lichidat totul aici. Nu mai au la ce sa vina.

Care este imaginea diasporei despre tara?

Diaspora este foarte frustrata. Ei au plecat de aici din cauza persecutiilor din 1944 pana acum si nu au avut conditii pentru a se intoarce. Marea majoritate sunt instrainati, frustrati, au lasat aici familii, proprietati, amintiri si acum ar fi vrut sa isi gaseasca o nisa. Nu s-a facut nici un efort pentru ei, din 1990. Sunt multi romani care au plecat, cred ca putem vorbi de milioane, din anii ?40 incoace. Acest potential ? investitii, impozite etc. - dat de reintoarcerea lor aici, nu a fost luat in seama. Frustrarile lor sunt foarte mari, mai ales ale celor care sunt in America sau Canada. Pentru ca oamenii aceia chiar s-au dus la capatul lumii. Sunt cei mai partizani si cei mai multi dintre romanii plecati. Fiecare vizita a unui presedinte roman acolo este catastrofala. De fapt, cred ca aceasta este cartea de vizita si pulsul real al realitatii diasporei.

Marie-Rose Mociornita - Interviu


Sunteti implicata in actiuni caritabile, la Bucuresti si Brasov.

Am analizat implicarea mea cu aceste organizatii. Avand in vedere haosul fundatiilor din anii ?90 si reputatia lor negativa, am avut mare grija. Persoana care m-a recomandat initial la Brasov, Lady Rosalynn Kershaw, a facut o triere enorma, si in Anglia, si in Romania, vizavi de cei care se implica in activitatea de caritate. La Brasov am vazut cum isi distribuie banii, cum economisesc fiecare banut de la invitatii, carti de vizita, pentru a da mai mult pentru tratamentul unui bolnav. Sunt oameni umili in sensul bun, considera ca drumul lor in spiritualitate este serviciul pentru cei slabi. Daca nu ai la baza o oarecare valoare spirituala sau o valoare umanitara, este foarte greu sa rezisti.

Si fundatia din Bucuresti cum activeaza?

Mobilmed exista din anul 2000, director este medicul Cristina Hortos. Fundatia a fost pornita de un grup de francezi, pentru ingrijire paliativa, si functioneaza foarte modest, in Rahova. Cu mijloacele lor reduse fac fata multor cazuri grele, pentr ca in zona sunt si cazuri sociale, si cazuri de boala grava. Pentru ei este un mediu crancen. As vrea sa gasim un sediu in centrul Bucurestiului, pentru ca este singura organizatie de ingrijire ambulatorie pentru bolnavii de cancer din oras, dar nu reuseste sa acopere o arie prea mare. Au doar o masina si un sediu izolat. Anul acesta au primit un sprijin important: servicii gratuite de PR de la agentia McCann Erikson, o donatie in bani de la Sindan (n.r. singurul producator roman de citostatice) pentru angajarea de personal si o donatie in obiecte de la Samsung. Asta inseamna ca sunt oameni in Romania care ni se alatura. Filosofia mea este ca nici o peroana in acest lant nu este mai importanta decat alta, incepand cu cel care doneaza pana la medicul care administreaza tratamentul. Dorinta mea ar fi sa ni se alature cat mai multi oameni, inclusiv voluntari, in dezvoltarea acestui sistem, pentru ca el este o alternativa la sistemul medical, falimentar si slab. Cred ca este un refugiu pentru oamenii care au situatii de criza radicale si imediate. Am ales sa sustin Mobilmed tocmai pentru ca lucreaza in conditii vitrege, cu boli dure. Sustinerea bolnavului si a familiei sale este foarte importanta, pentru ca boala este locul cel mai singuratic in care se poate afla un om. Daca ai pe cineva care te ajuta, ai speranta. In timp, sper, vom reusi sa punem pe picioare un program pentru prevenire. As vrea sa ii ajutam si pe copiii celor care mor din cauza acestei boli....sa poata merge in vacante, in tabere, ori sa primeasca un ajutor material, care sa atenueze traumele suferite in urma pierderii rudelor.

Cum s-ar trezi spiritul comunitar aici?

Prin educatie si activarea unei gandiri diferite. Oamenii au nevoie de repere. In sufletul fiecaruia exista un potential de sustinere a celorlalti. Cand faci ceva bun pentru cineva, ai o senzatie fizica de bine. Cand faci rau, te simti mizerabil. Potentialul de a fi bun exista, dar oamenii au nevoie de modele. Sunt parte intr-un proces de vindecare, nu numai a bolnavilor, dar si a noastra. Am fost grav zdruncinati ca popor. Avem nevoie de rabdare, comunicare si compasiune. E ca atunci cand suferi o durere mare si apoi intri in perioada de refacere. Noi acum suntem in refacere. Lucrul care ma frustreaza este nemultumirea, starea de agitatie din jur. Toti dau vina pe Romania: ?Ah, asa e in Romania!? Nu Romania este vinovata de serviciile proaste, birocratie si coruptie. Acele lucruri sunt efecte maladive ale sistemului totalitar care ne-a atrofiat. Daca nu se intampla acest abuz, eram foarte mandri sa fim romani, astazi. Ar fi fost ca in perioada interbelica: aici veneau sa lucreze francezi, nemti, englezi. Era invers. Acum trebuie sa scapam de acest negativism fata de tara noastra si sa definim exact vinovatii de frustrarile si problemele noastre. Am vazut la stiri ca exista un spital in care medicii nu iau bani de la pacienti. Au decis toti lucrul asta si au pus un afis pe usa. Cred ca asta trebuie sa facem: pentru fiecare element care face din Romania o tara in care e greu de trait sa gasim un antidot.

Sunteti o femeie frumoasa, eleganta, puternica ? un portret la care multe romance viseaza.

Treaba asta cu femeia puternica este relativa. Nu poti fi puternic fara sa fii vulnerabil si sensibil. Un sistem de valori definit - am avut norocul asta prin educatia primita - care nu-mi permite sa ating niste puncte care, depasite, m-ar face sa imi pierd credibilitatea, in ochii mei si ai altora. Puterea mea provine si dintr-o mare sensibilitate. Capitalul de intelepciune pe care l-am acumulat deriveaza si dintr-un numar de greseli. Pe de alta parte, exista un proverb care spune ca un prost e un om care face mereu aceleasi greseli, sperand in rezultate diferite. Asa ca la un moment dat am fost chiar fortata sa invat din greseli. Cat despre frumusete si eleganta...Mama mea are poze de-ale mele incepand de la 16 ani pana acum si imi arata ca eram ?un papanas fara personalitate?. Trebuie sa recunosc ca m-am definit ca om in ultimii 10 ani, prin experiente, adoptarea unor stiluri, contacte cu alti oameni, prin acumularea de incredere in mine vizavi de hatararile pe care le-am luat, de succesele pe care le-am avut. Frumusetea este un lucru recunoscut foarte mult si de ochii celor care ne privesc. Ea se descopera si tine si de evolutia personala, chiar si de simtul umorului, de generozitate. Este foarte complexa pentru mine. Felul in care barbatii iti recunosc frumusetea ti-o contureaza, in acelasi timp. Din punctul asta de vedere francezii sunt campioni, pentru ca au un vocabular atat de senzual si apreciaza misterul feminitatii. Nu e de mirare ca Isabelle Adjani, Catherine Deneuve, Fanny Ardant isi poarta varsta cu eleganta si au o frumusete care nu este plastica, asa ca la americani, obsedati de riduri, botox si altele. Trairea cu propria personalitate, in propria piele, fac din tine un om fermecator. Romancele ar trebui sa urmeze mai mult modelul francez si mai putin pe cel american. Stresul ridurilor sau al kilogramelor in plus te limiteaza, iti fura din potential. Eu lupt constient cu asta, pentru ca imi dau seama ce sclavie e sa fii dependent numai de felul in care arati. Cum adica, totul se termina cand apar ridurile, nu mai avem dreptul la fericire? In plus, se pune un accent foarte mare pe varsta aici. Cred ca, intai, este un tic social care nu este constientizat, apoi este un fel de capital pentru unele fete. Dar tineretea este o boala care trece. Ar fi bine sa incercam sa definim altfel frumusetea si eleganta, din respect pentru oamenii care valoreaza ceva, dar nu mai au 20 de ani sau haine la moda. In timp, as vrea sa ajungem o societate care nu judeca oamenii in functie de varsta, haine, sex, culoarea pielii, handicap fizic.

Cum sunt barbatii si femeile din Romania?

Dupa casatorie, unele cupluri cad in rutina. Nu au respect de sine, au tendinta spre delasare. Trebuie sa iti impui un fel de disciplina personala pentru a nu-ti pierde mijloacele. Mai ales daca te-ai instalat intr-o relatie confortabila care nu duce nicaieri. El se uita la televizor si vede fete de 20 de ani - fanteziile lui secrete - iar ea se uita la el frustrata si la prajitura de ciocolata care ii va compensa lipsa de afectiune. Asta e o capcana a celor care nu stiu daca s-au casatorit pentru ca au vazut in celalalt un partener inteligent cu care vor evolua sau pur si simplu au intrat in acea zona de siguranta pe care ne-o ofera aceasta formula sociala. Te pui la adapost de viata printr-o casatorie, ceea ce nu este corect. Intr-un cuplu real ii doresti celuilalt sa evolueze cat mai mult, sa ii fie cat mai bine, sa arate cat mai bine. Este o alianta de doi indivizi inteligenti si compatibili, care realizeaza ca impreuna sunt mai capabili, mai fericiti, evolueaza. Aici oamenii nu comunica in cuplu vizavi de cine sunt, de trairile lor. Nu pot sa cred ca un tip de 25 de ani va fi acelasi si la 40....se intampla niste lucruri. Acesti oameni devin la un moment dat doi straini care stau pe aceeasi canapea si isi asteapta moartea. Ajungi la batranete si, ori il urasti pe celalalt pentru ca-ti proiectezi asupra lui frustrarile, ori intr-o zi afli ca vrea sa divorteze si nu stii cum de s-a ajuns aici. Ai uitat sa-i acorzi atentie pentru ca te-ai instalat in rutina. Aici e treaba femeii. In occident sunt terapii functionale, barbatii comunica si le e chiar bine. Aici, femeia are responsabilitatea asta. E straniu: poti sa ai o relatie intima grozava, dar sa stai cu el la masa si sa nu poti vorbi despre subiecte de viata ? fidelitatea, banii, unde esti in 5 ani s.a. Femeia trebuie sa sparga gheata cu tact si sa-si invete partenerul sa comunice. Barbatii nu au in alfabetul lor comunicarea afectiva. Cumva, ideile astea lucreaza si in subconstientul lor, dar e mult mai confortabil sa le ignore sau nu au mecanismele necesare pentru a se exprima. In relatiile afective sunt praguri care ne duc mai departe. Euforia initiala trebuie sa fie inlocuita cu incredere, intimitare, sustinere reciproca si dragoste neconditionata. Dupa ce ei trec acest prag, sansele de durata a unui cuplu sunt mult mai mari.

Cum e eleganta la romani?

Romanii sunt foarte eleganti si foarte constienti de propria lor imagine. Sunt socata cand vad in Canada oameni neglijenti, in tinute sport si merg la concerte cu sepcute pe cap. Nu sunt deloc preocupati de imaginea lor. America de Nord este facuta numai din jeansi si sepcute si femei obeze in treninguri si T-shirt-uri pe care le-au primit gratis pentru ca au cumparat bere. Aici, chiar si pe vremea lui Ceausescu femeile isi faceau haine, cautau cosmetice straine, parfumuri. Romanii sunt preocupati de imaginea lor, cu toate ca bunul gust abia incepe sa se defineasca. Inca exista o sexualitate excesiva, care nu mi se pare deloc atragatoare. Uneori ma simt agresata de cate o pereche de silicoane care ma lovesc in fata la mall. E amuzant, dar agresiv. Poti sa delimitezi putin excesivul si sa il traduci in subtilitate si mister. Aceasta aratare ostentativa a corpurilor va disparea cand situatia economica va fi mai buna pentru ca vor fi mai putine femei care si vor ?vinde? trupul. Acesta e un simptom al tarii sarace. In timp, daca vor avea mai multe sanse sa lucreze, o mare parte din acest exhibitionism vestimentar va disparea. Dar suntem un popor frumos.

Fotografii de Ionut Staicu

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!