Povesti de viata: "Putem comanda o fiinta umana in acelasi fel in care comandam o pizza"

Povesti de viata: "Putem comanda o fiinta umana in acelasi fel in care comandam o pizza"
  calendar_month   update 18 Iun 2015, ora: 14:44   photo_cameraPovesti de viata: "Putem comanda o fiinta umana in acelasi fel in care comandam o pizza"      
Astazi nu ne mai luam angajamente pe termen lung. Nu vedem niciun rost in asta. Ni s-a spus intotdeauna ca balta are destul peste, dar niciodata pana acum "pestele" nu a fost atat de aproape, la doar un click distanta pe aplicatii precum Tinder, ce promit sa ne gaseasca perechea. Putem comanda o fiinta umana in acelasi fel in care comandam o pizza.

Credem ca intimitatea se afla intr-un sir de emoji-uri, perfect alese. A depune un efort inseamna a-i trimite un mesaj de "buna dimineata" din cand in cand. Spunem ca romantismul a murit si poate e adevarat, dar poate ar trebui sa-l reinventam. Poate ca in ziua de astazi romantism inseamna sa lasi telefonul jos suficient timp pentru a va putea uita unul in ochii celuilalt. Poate romantism inseamna sa stergi Tinder de pe telefon dupa o prima intalnire grozava cu un tip. Poate romantismul inca exista, dar nu prea stim cum mai arata acum.

Iubirea te schimba! Timpul il schimba pe el, in ochii tai. Cum ajungi sa-l urasti pe barbatul de langa tine!

Atunci cand facem o alegere, ramanem in continuare cu un ochi asupra celorlalte optiuni. Vrem tortul delicios, dar inca mai aruncam o privire asupra bomboanelor banale de pe tejghea. Alegerile noastre ne omoara. Credem ca alegerea inseamna ceva. Credem ca e bine sa avem mai multe oportunitati. Credem ca, cu cat avem mai multe optiuni, cu atat mai bine. Dar in realitate nu reusim niciodata sa fim satisfacuti, nici macar nu stim cum este sa te simti satisfacut. Nu vedem cine se afla chiar in fata ochilor nostri, cerand sa fie iubit, pentru ca nimeni nu mai cere sa fie iubit. Cautam ceva in care vrem sa credem si, cu toate astea, cautam in permanenta urmatorul lucru, urmatoarea experienta, urmatoarea gratificare imediata.

Astazi vedem o lume nelimitata intr-un mod in care nicio generatie inaintea noastra nu a mai facut-o. Putem sa deschidem calculatorul si sa vedel imagini din Portugalia, Thailanda sau Bora Bora, apoi sa scoatem cardul Visa si sa rezervam un bilet de avion. Nu o facem, dar putem. Ideea este ca stim ca putem face asta, chiar daca nu avem resursele necesare.

Exista intotdeauna alte optiuni mai atragatoare. Deshidem Instagram sau Facebook si vedem vietile altora, vieti pe care le-am putea trai si noi. Vedem locurile in care nu calatorim. Oamenii cu care nu ne intalnim. Ne bombardam cu informatie si stimuli si apoi ne intrebam de ce suntem nefericiti. De ce suntem nesatisfacuti. De ce nimic nu dureaza, iar viata pare fara scapare? Pentru ca nu avem nicio idee cum sa ne vedem vietile asa cum sunt, nu asa cum nu sunt.

Si sa zicem ca gasim ceea ce vrem, acea persoana pe care sa o iubim si sa ne iubeasca, intimitatea, prietenia, angajamentul - suntem fericiti o perioada. Traim aceasta poveste o perioada. Apoi, rapid, incepem sa o traim pentru altii. Le spunem oamenilor ca suntem intr-o relatie si incepem sa urcam fotografii pe Instagram. Devenim "noi". O facem sa para frumoasa si roz, pentru ca nu impartasim decat partile frumoase. Nu impartasim certurile de la 3 dimineata sau perna udata de lacrimi. Impartasim fotografiile frumoase ale unui cuplu fericit. Dragostea e perfecta.

Apoi vedem celelalte cupluri fericite si frumoase si incepem sa ne comparam. Ne stim povestea noastra completa, cu bine si rele, dar nu o stim pe a lor. Si simtim ca nu suntem suficient de buni. Nu vom fi niciodata destul de buni, pentru ca lucrurile cu care ne comparam nu exista. Aceste vieti nu exista. Aceste cupluri nu exista. Si totusi noi vom fi nefericiti pana vom obtine aceste lucruri.



Asa ca ne despartim. Ne spunem adio pentru ca nu suntem suficient de buni, vietile noastre nu sunt suficient de bune, relatiile noastre nu sunt destul de bune. Si apoi mai aruncam un ochi pe Tinder si comandam pe cineva la usa noastra, la fel cum comandam pizza. Si ciclul incepe din nou. Mesaj de "buna dimineata". Intimitate. Punem telefonul jos. Selfie de cuplu. Fericiti, frumosi. Comparam, comparam, comparam. Sentimentul subtil al lipsei de satisfactie. Certuri. Ceva e gresit, dar nu stim ce. "Am nevoie de mai mult." Despartire. Inca o iubire pierduta. Urmatorul!

Si pornim din nou in cautarea experientelor, a noului, a gratificarii imediate. Nu vrem sa ne multumim cu mai putin, dar nu stim ce anume ne dorim cu adevarat. Vrem perfectiunea, dar nu stim cum arata in realitate.

Realizam ca ceea ce vrem e o minciuna. Ceea ce avem nevoie cu adevarat este simplitate. Incetineala. O viata care nu are nevoie de validarea altora, de like-uri, de comment-uri. Poate nu stim deocamdata ca vrem asta, dar tanjim dupa conexiunea autentica cu o alta fiinta. Vrem o dragoste care se construieste putin cate putin si care ne poate ajuta sa construim, nu una care este aruncata la gunoi rapid pentru urmatoarea relatie interesanta. Vrem sa ne intindem langa cel iubit la finalul zilei si sa stim ca am trait bine, ca ne-am trait propriile vieti. Asta ne dorim cu adevarat, chiar daca nu stim inca.

Si totusi, acesta nu este modul in care traim relatiile azi. Acesta nu este modul in care iubim azi.

Recomandari