Intre monogamie si poligamie. Suntem facuti sa rezistam o viata cu un singur partener?

"Orice ai alege, tot vei avea neplaceri" - a raspuns un intelept pe care l-am intalnit de curand. M-am tot gandit si uite la ce concluzie am ajuns:
Relatia de cuplu te scoate din comoditatea unei existente singulare, in care faci numai ce vrei tu. Cand apare celalalt - sau cand apar ceilalti - nu mai traiesti numai pentru tine. Automat, te raportezi la el (sau ea, sau la ei, sau la ele... cum doriti). Alegerile lor iti determina existenta, oricat ai vrea sa fii de independent.
Relatia monogama are avantajul de a-ti da, mai ales la inceput, un sentiment substantial de siguranta, de stabilitate. Poti sa aprofundezi sentimentele, poti sa-l cunosti pe celalalt atat de bine incat sa nu te mai poata surprinda cu nimic. Si aici intervin problemele. Daca te afli intr-o relatia monogama in care amandoi stagnati, inevitabil veti ajunge sa va plictisiti.
Relatia se transforma in prietenie
Relatia se transforma, in cel mai bun caz, intr-o foarte frumoasa prietenie. Ceea ce justifica denumirea de cuplu - adica interactiunea sexuala - trece in plan secund. Cei doi nu mai simt nevoia sa faca dragoste, pentru simplul motiv ca atractia este sustinuta in mare masura de factorul surpriza si necunoscut. Dupa ce petreci foarte multe zile si nopti in compania fiintei iubite, dupa ce o vezi in toate ipostazele in care te-ai fi putut gandi, si in multele altele neasteptate, nu neaparat placute - si care iti sunt oricum familiare - nu prea mai are cu ce sa-ti trezeasca focul.
A, daca are o preocupare care o tine in priza, astfel incat sa te faca mereu sa nu stii la ce sa te astepti, daca se dezvolta necontenit - atunci da, se poate. Altfel, incepe sa te enerveze atat de tare ca nu indoaie cum vrei tu pasta de dinti sau ca nu pune ca lumea capacul de la closet, incat ultimul lucru pe care ai vrea sa-l faceti impreuna este un amor ca la inceput.
Monogamia tine de suflet
Stiu, nu-i chiar asa, toata lumea isi doreste ca valvataia si focurile de artificii de la inceput sa dureze vesnic, dar miile de pagini care s-au scris despre cum sa reinviem magia sunt o dovada in plus ca parjolul are un termen limita. In spirjinul acestor idei vin, bineinteles, si nenumarate studii despre hormoni, care atesta ca relatiile monogame se adancesc in suflet, si asta e cel mai important, nu-i asa?
Dar ce sa vezi, hormonii ceilalti, aia care alimenteaza valvatai, nu se cumintesc. Ei asteapta undeva in umbra, stiind exact ce-si doresc: sa apara o alta persoana, care sa intruchipeze idealurile cele mai ravnite, fara sa le pese ca mai este cineva care tocmai le-a terminat de intruchipat de curand. Si uite asa ajungem sa vorbim despre...
Citeste continuarea pe puteredefemeie.wordpress.com













