Skip to article

La bilantul relatiilor

 | update: 07 Mar 2006, ora: 12:55
Cand m-am indragostit prima oara un I imi spunea ca nu poate fi cu mine pentru ca nu ma merita,
apoi a fost un V care era si cu prietena mea in acelasi timp,
a urmat un M de care m-am indragostit nebuneste si incurabil, dar care, am aflat dupa un timp destul de lung, era insurat,
apoi a fost un S cu care mi-am inceput viata sexuala doar pt a-l uita pe M,
apoi a fost un alt M doar pentru ca imi amintea de numele cel iubeam,
a urmat un D care s-a dovedit a fi prost educat si mi-a facut viata un calvar,
dupa care a fost P si el insurat,
M un nesimtit care a plecat in Elvetia,
C un baiat de smecher de Bucuresti cica...,
R un tip care m-a facut sa cred ca este jumatatea mea dar care m-a parasit la prima replica contra a familiei lui,
si acum, cand intr-un final imi gasisem (credeam eu) printul meu educat Alin - frumos, manierat, asa cum mi-l dorisem: nu mai stiu nimic de el de cateva zile, nu a avut nici macar un gram de bun simt sa imi spuna ce se intampla. M-a lasat sa visez pentru ca mai apoi vraja sa se rupa si sa simt o durere comparativa cu aruncarea de pe un bloc cu 10 etaje! Sufletul meu s-a zdrobit prea tare de asfalt ca sa mai poata avea incredere in cineva, au ramas rani adanci inauntrul meu pentru a mai putea continua. Stau nopti intregi si ma gandesc de ce mi se intampla tocmai mie, de ce nu am dreptul la fericire...de ce??

Aud in jurul meu tot felul de remarci la adresa femeilor: ba ca sunt femei usoare, rele, veninoase, ca fac barbatii sa sufere, ca sunt materialiste, egoiste si mai stiu eu cum. Ei bine domnilor, v-ati intrebat vreodata oare cine a contribuit la atributele astea feminine? Eu spun ca tot voi!

Am inceput sa scriu asta pentru ca ma simt umilita, simt ca nu o mai pot lua de la inceput, parca sufletul meu a intrat in moarte clinica si oricat incerc sa il aduc la viata nu reusesc! Sunt vie si totusi moarta - sufletul meu nu mai cunoaste ce inseamna a iubi, nu mai tresare la zambete, atingeri, soapte sau situatii, fie ele triste sau nu. Ma simt de parca nu am loc in lumea asta, in viata asta si parca simt ca nu imi gasesc locul! Iar daca asta inseamna a fi tarfa, vipera, nemiloasa, femeie fara suflet... da recunosc eu sunt aceea! Eu sunt aceea pentru ca nu mai pot avea incredere in oameni...

Stiu ca niciodata nu voi mai putea fi ca la inceput si nu voi mai simti fiorul placut al dragostei, senzatia aceea de stapan al universului pe care ti-o da iubirea. Sunt o fiinta normala, lucrez ma distrez, intr-un cuvant traiesc. Dar doar la suprafata - in adancul sufletului meu totul e mort si nu mai intalnesc emotii si viata, nimic in mine nu mai pulseaza de fericire sau tristete!

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!