Skip to article

Noi... Ei...

Citesc mereu cu surprindere, in toate revistele pentru femei, despre "Femeia ideala = gospodina, doamna si ... restul".

Si ma intreb "De ce?" Oare atit de important a ajuns in ochii nostri barbatul de linga noi? Incercam sa facem totul, sa demonstram cit sintem de bune profesional, cit de "egale", dar pe alta parte, o data iesite din "haina de serviciu", ne transformam toate intr-o cohorta de gheise???

Poate ca sint eu mai lenesa din fire... dar dupa 10-12 ore de munca, ajung acasa cu cumparaturile facute, ingrijesc de copii, imi trag sufletul gatind pentru a doua zi, "fac conversatie" cu jumatatea si credeti-ma... cam atit ma tin bateriile. Daca mi-ar spune cineva (EL) ca intra in job description si sa ma trec la hainele "acelea", machiata si parfumata... probabil ca mi-as dori urgent sa pot sa-l fac sa dispara. Vorbeam cu o prietena deunazi despre generatiile trecute, despre "rolul femeii in societate" si ne intrebam daca, de fapt, s-a schimbat ceva. Pentru ca schimbarea, oricit de tare am sustine ca trebuie sa fie in mentalitatea barbatilor... mi-e teama ca depinde de noi.

Atita vreme cit vom considera ca e datoria noastra sfinta sa tinem casa, sa tinem barbatul, sa crestem copii, ei dragutii, stapinii nostri, vor gasi intotdeauna o modalitate de a-si face viata frumoasa. Ca e prin timp liber pe care tot noi i-l asiguram, ca e prin goana dupa fuste ca n-am stiut sa-l "facem" sa ramina aproape, ca e prin micile/marile defecte pe care i le acceptam dragutul de el! Si ne intrebam de ce anume barbatii par mai tineri decit femeile, dupa o anumita virsta? Pentru ca NOI ii ajutam sa traiasca. In cazurile fericite, vor alege sa fie alaturi de noi pina la adinci batrineti. In celelalte... vor incerca sa gaseasca o varianta imbunatatita (a se citi "mai tinara") a noastra...

Si uite asa, la un moment dat, ne uitam in jur cu surprindere si realizam ca am ajuns la o virsta, ca am uitat sa traim cu adevarat si ne resemnam. Ne uitam cu drag la copii nostri si spunem: "Las` ca o sa traiasca ei mai bine!". Poate ca asta e de fapt menirea noastra. Sau poate ca depinde de noi sa "inversam roata"? Eu asa sper.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!