4 semne ca o relatie este in pericol. Afla care sunt cele mai mari greseli care-ti distrug povestea de iubire!

Cei 4 calareti ai Apocalipsei unei relatii sunt reprezentati de acele actiuni contraproductive pe care le facem cand emotiile ne iau pe sus. Intr-o relatie este inevitabil sa nu apara conflicte, este copilaresc sa credem ca putem avea numai pace si armonie, pornind de la premisa ca niciunul dintre noi nu e perfect. Cum spuneam si altadata, nu intram in relatii sa ne odihnim, ci sa ne construim.
Asadar, felul in care rezolvam aceste conflicte determina succesul relatiei, nu absenta lor. Gasesc ca explicatiile date de autor merita sa mai fie adaugite un pic. Asa ca haideti sa vedem care sunt acesti vajnici "calareti"...
Criticismul
Acel criticism care nu are nimic constructiv. Cand replicile acide vizeaza omul, nu comportamentul lui. Pe scurt, cand cel care critica nu mai vrea ca celalalt sa-si schimbe un obicei prost - de exemplu - ci ar vrea sa se schimbe cu totul... adica, daca s-ar putea, sa fie altcineva in loc! Nu-i mai spune celuilalt cum ar fi bine sa faca, ci pur si simplu il blagosloveste cu invective. Si gaseste o bucurie amara cand il vede ca sufera.
De fapt, cand nu ne convine ceva la altcineva - cu atat mai mult cand e vorba despre persoana iubita, care ne oglindeste cel mai bine - problema se afla chiar in noi. Am citit o carte foarte interesanta despre asta, in care autoarea demonstra cu argumente foarte clare ca nu ai cum sa fii deranjat de ceva care nu se afla in tine. Asadar, acela care nu-si mai suporta iubita (sau aceea care nu-i mai suporta iubitul) pe el nu se mai suporta de fapt.
Ce-ar fi de facut?
Sa te uiti in primul rand la tine. Daca esti sincer, vei descoperi exact care-i problema. Lucreaza cu ea, da-i pace omului de langa tine. Experienta milenara arata ca nu vei reusi niciodata sa-i schimbi pe ceilalti, oricat de mult te-ai da cu fundul de pamant explicandu-le unde gresesc. Singurul mod de a scapa de frustrare este sa te transformi tu. Sa corectezi tu ce este de corectat, chiar daca asta inseamna, la limita, sa iesi din acea relatie. Cum iti dai seama daca ai reusit sau nu? Daca in urmatoarea relatie care iti apare in cale te lovesti de aceeasi problema, sa nu te intrebi de ce "toate mi se intampla numai mie"...
Dispretul
Lipsa de respect fata de celalalt. Insultele. Datul ochilor peste cap si luatul la misto. Apare in timp, dupa ce ai inceput sa-i descoperi defectele. Alea pentru care il critici. Dar a continua sa ramai langa cineva pe care il desconsideri nu inseamna a te sfida pe tine insuti, de fapt?
Si cum scapam de el?
Sa incercam un exercitiu simplu. Mai intai dam timpul inapoi. Eram tot noi doi, la inceput. Necunoscutul ne dadea fiori. Ne priveam ca si cand am fi descoperit Adevarul Suprem, si totul dintr-o data avea mai mult sens. Cu putina luciditate, am fi putut vedea si defectele, de-atunci. Si daca ar fi sa fim total sinceri, nici noi nu eram lipsiti de defecte. Insa ele nu aveau relevanta, pentru ca pluteau intr-o "supa" hormonala care le acoperea in mod convenabil. Si acum sa dam timpul inainte. Sa zicem ca celalalt ar intalni intr-o buna zi pe altcineva. Cineva care s-ar uita la el / ea "cu ochi noi", plutind din nou in aceeasi supa hormonala. Din nou defectele vor fi estompate, din nou fascinatia necunoscutului va face ca totul sa para perfect.
Tot ce trebuie sa facem ca sa scapam de dispret este sa ne reamintim partile bune ale celuilalt. Sa ne concentram asupra calitatilor pe care cu siguranta ca le are - altfel nu am fi langa el, nu-i asa? De cele mai multe ori, dispretul este reciproc. Daca unul dintre cei doi va reusi sa iasa din cercul vicios al desconsiderarii, imediat celalalt va simti si va face la fel.
Atitudinea defensiva
Este un fel de a evita conflictul. Fiecare gaseste fel de fel de scuze, se plange pentru a evita responsabilitatea. Dar asta nu face decat sa mareasca tensiunea intre cei doi si cu cat se amana mai mult conflictul, cu atat risca sa fie mai puternic si sa lase rani mai adanci.
Si ce-i de facut?
Sa ne strangem intr-o zi pe canapea si sa spunem pe nume lucrurilor care ne dor, cu toata prietenia si intelegerea. Da, vine o zi in care cei doi chiar ar fi bine sa faca asta. Fara invective si fara izbucniri emotionale, fiecare sa-si spuna punctul de vedere iar celalalt sa faca tot ce poate sa-l asculte pana la capat, sa incerce sa-l inteleaga. In practica asa ceva e mai greu, e posibil doar in cuplurile in care cei doi au atins o anumita maturitate emotionala. Daca nu se poate face asta macar o data la sase luni, atunci e destul de greu sa se depaseasca respectivul conflict.
Citeste continuarea pe puteredefemeie.wordpress.com
Alte articole despre













