Azi dimineata m-am trezit cu o stare extraordinara de bine. Saream in sus de entuziasm si ii faceam declaratii de dragoste lui Dumnezeu, la fiecare doua minute. Uitasem jalea si depresia de ieri - si asa mi-am amintit de vorba din batrani: "Satulul nu crede flamandului".

Cand esti pe partea de sus a sinusoidei, parca nici nu exista sinusoida. Tristete? Nepasare? Nervi? - cui ii pasa, cand totul iti merge din plin, cand reusitele curg una dupa alta si totul pare atat de bine ancorat in succes? Dar o alta vorba inteleapta spune: "Omul invata mult mai mult din pierderi decat din castig".

Mai devreme sau mai tarziu, va veni si o stare mai neplacuta. O durere de masele, un blocaj in trafic, un deranj. Ceva pe care o sa ai tendinta imediat sa-l respingi. Sunt oameni care, la cel mai mic disconfort, iau o pastiluta. Se ung cu o alifie. Se inconjoara cu zeci si zeci de produse, menite sa nu-i lase sa iasa nicio secunduta din tihna lor.

Am fost invatati ca nu e bine sa fim tristi. Facem tot ce ne sta in putinta sa ne calmam bebelusii. Sa nu ne mai auzim cateii ca urla la luna. Ne castram motanii sa nu ne faca mirosuri prin casa. Am dezvoltat un angrenaj nesfarsit de metode pentru a nu fi deranjati.

Practicam meditatia ca sa iesim din starile negative. Dar ele tot apar. Si cu cat ne indarjim mai mult sa le inlaturam, cu atat ne bantuie mai vartos. Azi dimineata, cand pluteam de fericire inainte de a ma ridica din pat, mi-am amintit cat de dezolata eram acum doua zile. Cat de lipsit de sens mi se parea totul. Cat de greu mi se parea sa fac cea mai mica miscare.

Si totusi, din mijlocul jelaniei mele, a existat si un gand care mi-a spus zambind: "maine, sau peste doua zile sau peste cinci, starea de acum n-o sa mai conteze. Ceva o sa apara si dintr-o data o sa ai si bucurie, si incredere, si sens." De-aia azi, din bucuria mea, m-am gandit: "uite o stare extraordinar de buna. Dar e doar o stare. O sa treaca si ea, asa cum trec toate."

Pana la urma, prin ce se deosebeste ea de cea de ieri? Pentru ca in mijlocul oricarei stari - bune sau rele - tot eu sunt. E vreo diferenta esentiala intre eu de ieri si eu de azi? Nu mi se pare. Asa ca de ce sa nu primesc orice imi apare cu aceeasi deschidere?

Andrew Barnes a spus o chestie care m-a impresionat, cred, mai tare decat orgasmul intregului corp: "Get comfortable with the uncomfortable". Sa nu mai respingem ceea ce nu ne place. Sa pastram o stare de martor, de egalitate in fata vietii. Sa traim in prezent.

Citeste continuarea pe blogul puteredefemeie.wordpress.com