Statusul marital
Nu inteleg, cum se face ca in anul 2009 statusul marital inca mai este definitoriu pentru o persoana? De la un act oficial, pana la un banal cont pe myspace, undeva acolo ai o casuta de bifat - casatorit, necasatorit, divortat, intr-o relatie sau… singur. Si ce este rau in a fi singur? De cand au inceput oamenii sa se uite ciudat la tine sau sa-ti planga de mila atunci cand nu ai un barbat in viata ta?
Sa presupunem ca ai 25 de ani, tocmai ai iesit dintr-o relatie de 4 ani careia tu i-ai pus capat, si chiar ai nevoie de o perioada singura, doar tu cu tine. Si asta, daca s-ar putea, fara privirle compatimitoare sau acuzatoare ale celorlalti.
Atat de singura
In schimb, nu. Mama se plange ca nu o sa fie niciodata soacra, colegii de munca se uita urat si acuzator la stilul tau de viata libertin si independent, o prietena vrea sa iti faca cunostinta cu un tip "de treaba"… In plus, observi cum prietenele tale, care se afla intr-o relatie, nu prea te mai invita in oras - nu de alta, dar esti o fata atragatoare si disponibila si… nici iubitii lor nu sunt de lepadat, nu?
Dintr-o data devii dusmanul. Si oricat ai incerca sa le explici oamenilor din jur ca iti este bine asa, ca esti deschisa la nou dar nu alergi sa intri intr-o noua relatie, degeaba. Privirea lor este intotdeauna aceeasi: "Saraca de tine, atat de singura."
Cum ramane cu a fi independenta?
Doar ai o viata, iesi in oras, mergi la munca, iti vizitezi familia, te vezi cu prietenii, te simti bine. Cand a ajuns statusul marital definitoriu pentru tine? Tu esti o persoana, cu propriile nevoi si aspiratii, o persoana careia ii place viata, care are ambitii in cariera, care isi doreste sa aiba un barbat alaturi, dar nu are nevoie de unul. Pentru ca un barbat nu o intregeste. Un barbat ii poate aduce un zambet pe buze, ii poate da putina siguranta, dar nu este definitoriu pentru ea? Si cine spune ca daca te afli intr-o relatie trebuie sa fii fericita? Doar ai intalnit persoane mai fericite si implinite singure, decat multe persoane ce se aflau intr-o relatie serioasa si cu planuri de viitor.
Din pacate insa, societatea in care traim, pe cat de emancipata ar vrea ea sa fie, inca blameaza celibatul si ridica la rang de "scop in viata" casatoria.
Dar acum va intreb eu: asta sa fie scopul nostru in viata? Tu, la 18 ani, tu la 24 si tu la 30 - asta va doriti? Sa va casatoriti, sa faceti copii si apoi… sa va rugati sa nu faceti parte din cei 50% care ingroasa randurile divortatilor? Daca e asa atunci, nu, merci. Eu cred ca putem mai mult.
