Skip to article

Cum am pierdut iubirea si cum m-am pierdut pe mine

Exista un moment in viata fiecaruia cand gasim o portita spre fericire si facem tot ce putem pentru a putea gasi cheia sa o deschidem.

Unii dintre noi o gasesc imediat, altii cauta, cauta si cauta si o gasesc intr-un sfarsit, iar altii n-o gasesc niciodata.

Drumul spre a gasi calea spre fericire e uneori groaznic si te face sa te pierzi pe tine.

Sunt oameni carora le e frica de fericire si nu incep acest drum, mai sunt altii care se opresc la mijloc pentru ca le este imposibil sa mai continue, nemaiputand sa lupte, si mai sunt cei care fac tot ceea ce pot ca sa gaseasca iubirea adevarata.


Cum am pierdut iubirea si cum m-am pierdut pe mine

Ajungi la momentul in care reusesti sa deschizi usa, dar este dincolo de ea ceea ce noi cautam cu adevarat? A meritat oare tot ce am facut?(si de ce nu vine cheia si cu instructiuni de folosire?!)

L-am gasit, intr-un sfarsit, intr-o perioada a vietii mele in care credeam ca totul e superficial, si a venit ca o binecuvantare. El era singurul in preajma ccaruia ma simteam protejata, in siguranta. Nimic nu-mi mai putea face rau. Atunci de ce oare am facut ce am facut? De ce nu l-am lasat sa ma descopere si am incercat sa-i arat cum (nu) sunt?

De ce am incercat sa-l fac sa creada ca sunt "fata ideala", cand poate el nu cauta decat "fata viselor lui"? De ce am incercat sa-l mint?

De teama... Mi-era teama ca ceea ce sunt l-ar speria sau l-ar deranja si m-am modificat in asa fel incat sa-i fiu pe plac... Regret enorm. Am facut nenumarate greseli in relatia cu el. Mii de greseli, dar unele facute fara stiinta... rezultatul a fost dezastruos!

Mi-e teama ca acum cand am descoperit ca intr-adevar EL e cel pe care l-am asteptat, l-am pierdut. Acum imi pare rau si inca astept... astept o sansa sa o pot lua de la inceput.

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!