Skip to article

Despartindu-ne de trecut fara manie

Am parafrazat un titlu celebru al piesei de teatru a lui Osborne: Privind inapoi cu manie!

Dar e reala privirea noastra incrancenata spre ce-a fost greu, urat si rau. Cea a fost bun si frumos pare sa fi fost prea scurt si sa se fi terminat oricum sa nu fi putut pastra. Poate nu-i tocmai asa, poate din tot ce-a fost tocmai ce-a fost bine ne ramane, ne da puterea si speranta pentru ziua de maine.

Despartindu-ne de trecut fara manie

Ma uit inapoi si strang o gramada de "cioburi", franturi din ce-am trait si s-a "spart", s-a "stricat". Normal ca ma maniez. Apoi vad prin ele, ca prin vitralii multicolore, clipele frumoase prin care am trecut si totul se lumineaza. Atunci m-am bucurat si mi-a fost bine, de ce acum sa plang pentru "ca nu ma este, mai bine ma bucur ca s-a petrecut", precum zicea Marquez.

Daca intorci privirea incruntata din urma si te uiti cu drag la ce ai, poti sa privesti cu incredere ce va sa vie. Eu am ales sa ma despart de trecut fara manie, sa sterg din celular numarul care nu va mai suna, sa nu mai astept cuvintele care nu vor fi rostite, dar sa-mi pastrez siguranta ca exista lucruri deosebite ce-mi vor fi spuse, ca cineva ma va gasi minunata si ca de "vesnicul vinovat", telefonul, nu-mi va mai fi frica.


Cat timp va trece pana atunci nu stiu, poate mult mai mult decat ma astept, insa vreau sa o fac fara manie inutila ci doar cu multa speranta.

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!