Skip to article

Iubirile trec, amintirea ramane...

Iubirile trec, amintirea ramane...
Incerc sa scriu, dar nu-mi gasesc cuvintele, sunt ravasita de prea multe ganduri. Iubesc din nou si sunt fericita ca am putut sa simt fericirea. Te caut in fiecare lucru pe care il intalnesc in cale si toate au o legatura inexplicabila cu tine.

Incerc sa adorm dar mi-e teama ca am sa te visez doar pe tine si m-as trezi cu speranta ca esti real, ca esti laga mine... Prefer doar sa mi te imaginez cum as vrea sa fie. Sunt eu, nufarul alb asezat pe un lac singurul intr-o mare de ape si pe care nu-l poate atinge nimeni. Sunt nufarul tau, asa imi spuneai candva demult...

Mai tii minte cand imi spuneai ca daca cineva gaseste o floare rara ce trebuie sa faca?! Sa fie norocul celui care o gaseste sau a celui care stie s-o aprecieze? Eu nu am uitat si lacrimile deja au inceput sa cada poate de fericirea cuvintelor ce mi le spuneai candva. Sau poate din cauza ta

Imi spuneai ca nu te-ai indragostit niciodata si ca a fost de ajuns sa imi vezi ochii mei mari, umbriti de gene ca sa simti acest lucru. Imi asteptai mesajele in fiecare seara si asteptai dimineata sa imi auzi vocea...

Plang, pentru ca imi amintesc cum erai fericit ca m-ai cunoscut, pentru ca ne scriam pana dimineata si a doua zi o luam de la capat. Plang pentru ca intotdeauna ai stiut sa fii alaturi de mine cand mi-a fost greu, plang pentru ca ai disparut din viata mea asa cum ai si aparut: cand nu ma asteptam... Fara nici o explicatie, nici macar un cuvant. Fara nici un raspuns la sutele de mesaje pe care ti le-am scris...

Sunt atat de plina de tine incat inca nu vreau sa realizez ca nu ai sa mai apari niciodata si in fiecare seara astept un semn de la tine care nu va mai veni. Te caut pretutindeni si nicaieri, nu stiu de unde sa te iau. Ai fost doar un vis frumos din care m-am trezit prea devreme. Mai vreau sa dorm, sa mai visez doar un pic, te rog!!!!

Intr-un final ne-am revazut despartiti de un geam si nu ai avut curajul sa te uiti in ochii mei. Stiu ca n-ai sa citesti niciodata aceste randuri sa-mi cunosti slabiciunea, caci slabiciunea mea esti tu... M-ai ranit, ochii tai ce ma priveau cu-atata patima, ieri au fost goi... Ai fugit ca un las lasandu-mi doar mirosul tau impregnat in mine, in sufletul meu. Si ma doare ca nu ai spus macar un singur motiv. Poate ca te-am iubit prea mult, singurul motiv ce poate exista!

Si nu imi ramane decat amintirea a tot ce a fost si speranta ca intr-o zi o sa pot iubi din nou cu aceeasi intensitate pe care te-am iubit doar pe tine...

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!