Skip to article

Iubita sefului meu

Iubita sefului meu

Haideti sa va spun o poveste. Nu este o poveste frumoasa, nu este o poveste urata, este pur si simplu o poveste...fara printi si printese, fara zmei rai si vrajitoare afurisite.

Totul s-a intamplat acum 2 ani. Aveam minunata varsta de 20 de ani. Nici macar nu iesisem de pe bancile facultatii cand m-am decis sa ma angajez. Mi-am spus ca nu se poate sa stau pur si simplu si sa nu fac nimic, trebuia sa imi incep de pe acum cariera, avand in vedere societatea in care traim.

Zis si facut: m-am dus la o sumedenie de interviuri si totdeauna ma ciocneam de aceeasi problema: nu aveam experienta! Ma si gandeam, in mintea mea, ca trebuia sa fac acest pas spre cariera mea profesionala, cand aveam 5 ani, ca doar de, imi trebuie experienta.

In fine, foarte dezamagita m-am hotarat sa ma las pagubasa, dar se pare ca soarta nu avea acelasi planuri cu mine si mi l-a adus in cale pe EL...

Era o firma de publicitate foarte atractiva pe care am gasit-o in ziar (da, daca va vine sa credeti se mai pun si anunturi de bun simt prin ziare). M-am decis sa ma duc la interviu, dupa un telefon dat in prealabil. Interviul era la ora 5 dupa-amiaza intr-o zi insipida si inodora.

Am ajuns la sediul firmei, si am dat nas in nas cu el. M-am uitat in ochii lui si pur si simplu m-am pierdut. Am inceput sa ingim ceva nedeslusit si sa simt cum ma fac mica, mica si inot haotic printre haine, eram un pitic inchis intr-o cutie pentru bijuterii.

El mi-a zambit lasciv si m-a invitat sa iau loc, in biroul lui pentru interviu. Lucrurile s-au precipitat rapid intre un zambet binevoitor de-al lui si o grimasa de tampa de a mea. La final m-am gasit angajata. Sincer nici nu stiu cum am reusit sa il conving.

Iubita sefului meu

In fine, foarte incantata, am plecat tresarind intr-un falfait de aripi, cu chipului Lui, imprimat pe retina mea.

In doua luni eram angajata ideala: competenta, activa, descurcareata, sociabila. Eram candidata perfecta ce astepta la rand la portile sufletului lui...Si portile s-au deschis.

Am inceput o relatie furtunoasa, interzisa, ispititoare. Pluteam de fericire si tremuram toata numai gandindu-ma la ideea ca eram a lui. Era visul meu, un vis halucinant care nu mai vroiam sa se termine...Insa, orice vis frumos se termina...

In 2 luni au inceput problemele. Aveam probleme cu colegii, invidiosi pe statutul meu preferential. Aveam probleme acasa...Parintii mei, indoctrinati, nu erau de acord cu o astfel de relatie pacatoasa.
Zilele mele la firma au devenit un calvar. Am vrut sa imi dau demisia, crezand ca asa o sa pot fi cu el, dar nu a fost asa...

El mi-a zis ca nu este bine ceea ce facem, ca eu sunt prea mica si ca am un viitor inainte si el nu vrea sa stea in calea mea. In viziunea lui, singura solutia era despartirea.

Nu am vrut sa accept asa ceva, simteam cum sufletul meu se rupe in doua, am plans, am facut crize de nervi, am devenit isterica. Nimic n-a contat, totul a fost in zadar...El a plecat de langa mine, m-a lasat goala si deznadajduita printre cearsafurile ude de lacrimi si murdarite de imaginea lui.

A doua zi mi-am dat demisia! Nu l-am mai vazut de atunci...

O sa te ploua pe aripi, spuneai,
Nu-i nimic, iti spuneam Lorelai, mie imi ploua in zboruri, pene!

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!