Skip to article

Legaturi familiale

Anca Munteanu:
Ma gandesc la o familie care sufera si care ajunge sa ceara ajutor unui psiholog pentru ca membrii ei nu mai gasesc singuri sau impreuna o modalitate de a "rezolva o problema", de a "iesi dintr-o situatie dificila", de a "se vindeca de ceea ce ii doare". Poate fi o boala somatica de care sufera unul dintre membrii, pot fi rezultatele slabe ale copilului la scoala sau comportamentul adolescentului din familie. Poate fi orice stare sau situatie care ii face sa sufere, ii preocupa, au nevoie sa o rezolve, au facut tot felul de lucruri si nu mai stiu ce sa mai incerce. Se simt din ce in ce mai presati. Isi dau seama ca ceva le scapa, ca nu reusesc sa echilibreze atmosfera familiala.

Tensiunea lor se simte din cererea de ajutor pe care o formuleaza. Unii dintre ei se simt la capatul puterilor, dupa multe si felurite incercari de a gasi o solutie. Dar in loc sa mearga spre bine, lucrurile par sa se incurce, complice si agraveze.

Claudiu Ganciu:
Este firesc ca aceasta suferinta sa ia o forma manifesta care sa fie perceptibila ca suferinta. Nu cred ca am intalnit vreodata vreun pacient, individual sau cuplu care sa se adreseze pentru a se trata de o suferinta generala, de suferinta in general ci de un simptom anume pe care il simte, gandeste, integreaza ca atare. Pacientul, indiferent daca este o persoana adulta, un cuplu sau un copil vede un "ceva" pe care il defineste ca il deranjeaza, despre care poate sa vorbeasca. Poate sa spuna: vad ca sunt mereu trist, am probleme de cuplu, copilul meu se comporta ciudat etc.

Suferinta nu poate sa fie pusa in cuvinte atunci cand simte o problema. As spune ca simptomul (motivul pentru care se adreseaza) si suferinta sunt ca raportul dintre fond si figura. Suferinta familiala este veche, a trait si pana atunci cu ea, o cunoaste ca o componenta intrinseca a vietii lui, a istoriei sale. O cunoaste inca din copilarie si nu o poate identifica ca si suferinta in absenta unei figuri care sa se evidentieze din fond. Probabil ca cine are o problema si citeste randurile acestea ar spune: "Uf! Ce ma luati pe mine cu suferinta in general si suferinta familiala; eu am problema asta si vreau sa scap de ea. Voi puteti sa ma ajutati sau nu". Eu as propune sa ne adresam lui.

Legaturi familiale

Anca Munteanu:
Asadar, el ne spune despre simptomul lui, ceea ce il deranjeaza in prezent, motivul concret si actual pentru care cere ajutor. Cum il putem ajuta? Cred ca in primul rand, incercand sa-l ascultam, in sensul cel mai larg al acestui termen, adica sa ascultam suferinta lui in contextul intregii lui vieti si a legaturilor cu ceilalti.

Pe de o parte, este vorba despre ce se petrece in exteriorul lui, in realitate si aici gasim familia reala si grupurile in care se afla (colegi, prieteni) si pe de alta parte, este lumea lui interioara in care se reflecta atat ceea ce este in exterior privit prin ochii lui cat si ceea ce a primit ca mostenire. Gasim afecte, temeri, dorinte, legaturi, personaje, interdictii, legi, pedepse, amenintari, fantasme, o intreaga lume din care doar o parte este constienta si deci posibil de exprimat in cuvinte.

Sigur ca "auzim" atat cat putem auzi la inceput din tot ceea ce el exprima verbal si non-verbal. O parte o ascultam cu mintea, alta cu corpul, alta cu sufletul nostru, intrand intr-o noua relatie - cea terapeutica. Din acel moment, exista o noua legatura, intre noi ca terapeuti si el sau ei, in cazul in care vin mai multi membrii ai familiei.

Claudiu Ganciu
Daca ascult ceea ce spui as putea sa inteleg si asa: O persoana acuza atac de panica, o familie acuza divortul, o mama acuza rezultatele scolare deplorabile ale copilului, toate sunt posibile si raspandite simptome. Psihoterapeutul asculta realitatea exterioara, asculta trairile, orice are de spus pacientul. Asa incepe o relatie terapeutica si se desfasoara.

Dar ascultarea nu este scopul in sine ci modalitatea. O mama isi asculta bebelusul si intelege ceea ce ii spune pentru a-i da posibilitatea acestuia sa creasca, atat fizic cat si emotional. Sotul isi asculta sotia si sotia isi asculta sotul dar relatia lor nu se termina aici, ascultarea lor e modalitatea de a fi impreuna. Pacientul cu atac de panica am putea spune ca isi asculta atacul in ceea ce spune. Dar mereu ascultarea e o modalitate si nu un scop. Daca totul s-ar rezuma la ascultare, psihoterapia nu ar exista iar un pacient ar spune - poate sa ma asculte oricine (si e firesc sa fie asa), de ce as avea nevoie de o alta ascultare?

Sunt de acord ca relatia psihoterapeutica este unica si diferita de toate celelalte relatii. Dar nu ascultarea ii da aceasta unicitate. Este doar o componenta. In legaturile familiale, ascultarea e in toate sensurile. Cand mama cere ajutor pentru rezultatele scolare dezastruoase, o face pentru ca isi aude copilul prin aceste rezultate. La randul lui, copilul aude mama. Mama aude dar simte ca nu poate sa faca ceva cu aceste rezultate. De aici cred eu ca vine mai curand cererea.

Anca Munteanu:
Sunt de acord ca oamenii nu vin la psihoterapie pentru a fi ascultati ci pentru a primi ajutor, pentru a intelege ce nu pot singuri, pentru a descifra un simptom, pentru a gasi o rezolvare - adica pentru a da sens. Sigur ca ei sunt in contact cu suferinta lor, atat cea pe care ai numit-o "de fond" cat si cea acuta, simptomul, cea pe care ai comparat-o cu "figura" care se distinge de fond.

Mama de care vorbeai vede rezultatele deplorabile ale copilului la scoala, intra in contact cu aceasta realitate si isi da seama ca ele spun ceva despre o suferinta a lui sau a intregului grup familial. Dar nu poate descifra aceasta manifestare. Rezultatele scolare slabe sunt in contradictie cu "ce poate" copilul ei si atunci reprezinta un paradox, nu-si explica "de ce" si nici nu stie "ce sa faca". Dar pana la a face ceva, la a actiona intr-un fel, este necesar ca mama sa lege acest simptom de alte lucruri din istoria lor, din viata lor de familie, pentru a-i da un sens si a ajunge astfel impreuna cu terapeutul, cu copilul ei si poate si cu alti membrii din familie sa afle ce anume "spune" copilul luand note proaste. Este o situatie dificila atat prin suferinta pe care o simte familia cat si prin mesajul cifrat al simptomului.

O manifestare pe care orice mama o poate "traduce" in mod firesc este plansul bebelusului, pe care ea invata repede sa-l interpreteze ca nevoie de hrana, joaca, odihna. Asta pentru ca ea are in mod natural capacitatea de a asculta si descifra rapid acest mod de manifestare al bebelusului.

Insa, in cazul celor care ne cer ajutor, aceasta varianta de a intelege singuri mesajul nu exista si de aceea ei au nevoie de altcineva (terapeutul) care sa-i insoteasca in demersul de cautare al unui sens.

Claudiu Ganciu:
Asadar capacitatea de a intelege. Cred ca esti de acord sa deschidem aceasta discutie si cititorilor in ceea ce priveste legatura familiala. Cred ca alte opinii ar aduce multe lucruri. Dar nu pot incheia fara sa simt nevoia de a face o precizare. Capacitatea de a intelege ceea ce spune simptomul propriu, cuplul sau familia nu tine de nivelul de inteligenta. Adica din moment ce nu intelegi atacul de panica, divortul sau rezultatele scolare nu inseamna ca esti "prost" ci, dimpotriva, ca ai inteligenta de a auzi dar ceea ce este de inteles nu tine de cognitiv. Poate reusim sa vorbim despre asta in continuare .

Sursa: Psiholog Anca Munteanu si Psiholog Claudiu Ganciu
www.centrupsihologie.ro

Articole recomandate

Obiectul banal din dormitor care iti poate schimba radical viata sexuala Obiectul banal din dormitor care iti poate schimba radical viata sexuala
Potrivit specialistilor, stimularea punctului G se poate face intr-o maniera mult mai simpla decat ai crede: tot ceea ce ai nevoie este o perna pentru a ridica pelvisul.  Doctorita Megan Stubbs, sexolog si expert in relatii, a explicat pentru Elite Daily, cum o simpla perna iti poate schimba
Spune-mi ce pozitie sexuala folosesti ca sa-ti spun cine esti Spune-mi ce pozitie sexuala folosesti ca sa-ti spun cine esti
Sexualitatea si masculinitatea sunt, de secole, subiect de discutie. Dintotdeauna si mai ales acum, in timpurile moderne, se discuta despre asta, ba mai mult, apar tot felul de casete cu astfel de discutii inregistrate, de genul celor cu Paris Hilton, de exemplu. Exista barbati care prefera stilul
Iubitul tau nu te saruta in timp ce faceti dragoste? Psihologii dezvaluie ce inseamna asta Iubitul tau nu te saruta in timp ce faceti dragoste? Psihologii dezvaluie ce inseamna asta
Stiai ca sarutul partenerului tau in intimitate este mai important decat iubirea? Potrivit psihologilor de specialitate in relații, acest act simplu reflectă cât de important sunteți pentru o persoană și cât de mult o apreciați. Sarutul
10 pofte sexuale pe care le au barbatii 10 pofte sexuale pe care le au barbatii
Sexul este important intr-o relatie. Desi se spune ca barbatii se gandesc mai des la intimitatea sexuala, nici femeile nu sunt atat de pudice. Ele cauta mereu noutati cu care sa isi surprinda partenerii in dormitor. Iata mai jos cateva dintre poftele sexuale pe care le au barbatii si orice femeie
5 tipuri de saruturi care ii innebunesc pe barbati in pat 5 tipuri de saruturi care ii innebunesc pe barbati in pat
Un simplu sarut este de ajuns ca sa iti innebunesti iubitul in pat! Daca este facut corect, bineinteles! Nu numai că este o manifestare erotică sau dorința carnală, un sărut este, de asemenea, plin de pasiune și de emoții puternice, indiferent dacă este vorba
Acest site foloseste Cookie-uri.
Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul si reclamele, pentru a oferi caracteristici specifice retelelor sociale si pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate. Va puteti administra preferintele in Setari cookie.
Ele.ro iti recomanda