Skip to article

Love story

Love story
A fost odata ca niciodata, intr-o lume de poveste, o fetita mica si zapacita, curioasa si zglobie, cu multe visuri... mult prea multe visuri, indragostita de lumea ei si de miresme.

Ii placea sa se joace linistita pe prispa din fata casei si cand se simtea trista, isi alegea o floare si ii povestea despre lucrurile care i-au umbrit zambetul. Apoi, plina de incredere si de sperante, astepta sa se produca o minune care sa-i alunge tristetea si sa-i readuca lumina in privire.

Nu toate florile o iubeau, dar ea le uda si avea grija de toate din gradina, fara sa stie ca unora le crescusera tepi si ca nu apreciau dragostea si grija ei.

Intr-o zi, in timp ce se plimba visatoare printre ele, vede, sub un castan, un arbust mic, plin de muguri, care o privea curios si in acelasi timp timid. Nu stia de unde aparuse, era total diferit de restul florilor si rasarise acolo parca de nicaieri, asteptand sa fie vazut si acceptat de fetita. Ea, putin intrigata, incearca sa afle care este rostul lui in gradina ei, insa arbustul tacea in continuare. Era plin de niste floricele mici, albastre, catifelate care parca ii asteptau mangaierea si alintul.

Fetita se simtea vrajita si ametita de parfumul pe care-l simtea ca-i patrunde in piele fara macar sa se poata opune. Ca hipnotizata, se hotaraste sa atinga florile atat de inmiresmate care o chemau, o ademeneau insa, pe masura ce se apropia, florile abia inmugurite se inchideau rand pe rand, intristand-o.

Se simtea alungata, desi toata fiinta ei parca se regasea intru totul intre frunzele lui plapande. Simtea ca trebuie sa descopere ce e dincolo de ceea ce vede, ca acolo va gasi ceva care i se potriveste si, neputand sa dea inapoi, continua sa mearga inspre el, incet, cu pasi mici, incercand sa nu-l sperie sau sa-l raneasca. Parea atat de fragil iar ea ar fi vrut sa-i vorbeasca si sa-l linisteasca.

Dar vazandu-l cum se indeparteaza, decide sa revina a doua zi, cu speranta ca poate se va obisnui cu gradina si cu prezenta ei si ca data viitoare nu va mai fugi. Insa avea sa nu mai gaseasca decat pamantul rascolit, semn ca arbustul fusese scos din radacina si indepartat definitiv de fetita care crezuse ca toate sunt vesnice si ca este stapana pe totul din gradina ei.

Urmatoarea zi a plans, si de atunci orice nuanta de albastru care ii amintea de arbustul ei ii smulgea cateva lacrimi.

S-a linistit in cele din urma, a crescut, dar a ramas cu nostalgia arbustului cu flori mici si albastre ca o dorinta neimplinita, ca un vis sfaramat, ca o iubire imposibila. Este inca inconjurata de florile ei care o inveselesc dar tot simte ca-i lipseste ceva.

Incearca sa gaseasca in fiecare petala intensitatea senzatiilor de atunci, insa totul este atat de superficial si de lipsit de esente.

In viata, visurile ti se pot implini atunci cand te astepti mai putin, caci in spatele lor se ascund marile povesti de iubire. Este important sa-ti dai seama de acel moment si sa-l traiesti cat mai intens posibil.

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!