Skip to article

Primul pas intr-o relatie - internetul

Primul pas intr-o relatie - internetul
Voi incerca sa vorbesc despre un subiect care nu prea a fost discutat in ultima perioada desi poate ar fi avut rostul macar pentru a intelege psihologia din spatele acestui fenomen.

Cand spun fenomen nu cred ca exagerez catusi de putin. De fapt as avea curajul sa pun un pariu cu tine cel care te-ai oprit asupra acestor randuri ca cel putin o data ai intrat pe un site de matrimoniale. Fie din pura curiozitate fie chiar ca persoana care isi cauta jumatatea acolo sau macar cu cineva ca sa isi petreaca timpul liber sau pur si simplu sa comunice. Ma insel?

Totul incepe de obicei de la "sa vad si eu cum este" si se termina bineinteles cu experientele bune sau proaste. De multe ori surprinzator chiar si cu casatorii.

Foarte multi oameni se intreaba de ce asa multe persoane, se indreapta spre net in speranta de a-si gasi partenera sau, dupa caz partenerul. Ce se intampla cu lumea in care traim? De ce lumea nu se mai cunoaste in modurile traditionale, pe care, probabil le-au experimentat si parinti nostri?

Probabil ca modul in care sunt abordate fetele in baruri, discoteci, parcuri, a devenit nesigur, si chiar, in unele cazuri te sperie lipsa de imaginatie a celuilalt, care vine cu texte de pe vremea bunicii, si ar vrea rezultate instant. Toate lucrurile astea, cat si lipsa comunicarii, in timp real cu celalalt (oricare ar fi el), ne fac sa ne inchidem in noi si sa devenim circumspecti in ce priveste celalalta persoana si sa il refuzam inainte de ai acorda o sansa. Poate avem si dreptate uneori, sau poate faptul ca nu ne-a fost prezentat de cineva de incredere nu putem pune baza intrun inceput de vreun fel.

Nu stiu daca acesta e cel mai bun mod de a cunoaste o persoana, DAR, pana la urma, sub o oarecare protectie a unui nick (nume fictiv), incepem sa ne construim o impresie despre celalalt, si sa ajungem la un rezultat.

Iar daca rezultatul e pozitiv, sa incercam sa ii dam o sansa sa ne auda vocea la un telefon, si sa intram (oarecum) in viata lui sau dupa caz a ei, chiar si doar pentru cateva momente, iar daca persoana de la capatul firului ne convinge ca merita si o intalnire, probabil ca deja e un lucru bun. Daca dupa intalnire, nu suntem chiar asa incantati de persoana, tot am facut un lucru bun, pentru ca in ziua aia am mai castigat amicitia cuiva, daca nu chiar si prietenia. Putem sa ii acordam o a 2-a sansa, sau sa mai cautam. Aici decidem fiecare ce avem de facut.

Cred ca ceea ce motiveaza acest lucru sa se intample si sa capete amploare in viata noastra e de multe ori lipsa timpului liber pe care o avem (aproape) toti cat si faptul ca iti ofera o anumita libertate in a-l manipula pe celalalt in ati atinge scopurile, indiferent care ar fi ele fara ca celalat sa te cunoasca efectiv, fara a putea provoca pagube colaterale atat timp cat ambii sunt o necunoscuta pentru celalalt.

E adevarat ca necunoscutul e plin de neprevazut si de lucururi la care ne asteptam mai mult sau mai putin. E plin de provocari la tot pasul si de rasturnari de situatie.

Dar oare nu asta vrem? Nu asta cautam?

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!