Skip to article

Vrea sa plece. Chiar crezi ca il poti retine?

Vrea sa plece. Chiar crezi ca il poti retine?
Partenerul tau dintr-o data vrea sa plece. Dintr-o data ti se pare tie, dar de fapt, pana ca aceasta noua realitate sa iti devina si tie cunoscuta, ea are deja o istorie in spate. Nimeni nu isi spune pe loc indoielile pe care le are. Pentru ca daca sunt inca la stadiul de indoieli nu vrea sa strice relatia. Cel mai probabil atunci cand ai aflat ca el este nemultumit deja hotararea sa de a te parasi este deja luata si singura sa grija este cum ar putea rezolva mai usor actul in sine al separarii.

Din pacate insa, tu cel care esti `instiintat` ai un drum lung de parcurs pana a ajunge pe aceesi lungime de unda - pentru tine nu este in nici un fel clar ca dragostea a murit. Ea este la fel de vie ca intotdeauna si asta iti da puterea si, crezi tu, si dreptul de a lupta pentru ea. Asa ca imediat ce afli de starea sa de spirit incerci sa iti retii partenerul.

La inceput prin discutii: ce anume l-a nemultumit? De cand se simte rau in cadrul relatiei? Ce anume s-a schimbat - el, eu? Cel mai adesea raspunsurile sunt confuze, ceea ce te face sa consideri totul si mai nedrept. Te agati de orice idee. Spune ca nu ii mai place sa iasa in week-end in parc cu cainele si seara la film. Vrea la restaurat. `Pai de ce nu ai spus? Asta e asa de usor de facut si putem fi in continuare fericiti!` Spune ca i se pare ca viata i se scurge in zadar. Ii sugerezi sa inceapa un curs de specializare, sa isi schimbe serviciul, sa faceti acea excursie pe care o planificati de ani de zile si din diverse motive nu a fost niciodata intreprinsa.

Toate propunerile sunt respinse. Asta pentru ca el a gasit deja solutia - ce l-ar face daca nu fericit, macar mai sigur ca va avea in viitor o sansa la fericire este disparitia ta din viata sa. Odata constientizata aceasta solutie crezi ca mai exista argumente sau discutii care sa il faca sa creada altceva? Si incet, incet data omul care iti era mai aproape decat oricine altcineva incepe sa ti se para strain, te gandesti ca poate nu l-ai inteles niciodata si interpretarile pe care le-ai dat tu gesturilor sale nu erau deloc reale. Un prim pas pe drumul pe care il ai de parcurs pana sa consideri si tu ca v-ati despartit.

Si acest drum nu este scurt, nu iti poti schimba starea de spirit dintr-o data. Trebuie sa treci prin multe experiente suparatoare, sa suferi mult, pana cand dragostea ta sa devina neplacere si indiferenta, asa cum simte si el. Treci prin momente in care aproape crezi ca ai reusit sa ii scoti `impresiile gresite` din cap, momente in care visezi ca maine te va imbratisa la fel de calduros ca alta data, momente in care o privire, o atentie te face sa speri ca totul nu a fost decat un vis urat. Si toate aceste momente sunt urmate de constientizarea dureroasa a adevarului. Tot acest proces de indepartare mi se pare ca o tortura pe care ti-o aplici singur fara a ajunge la rezultatul dorit, ci tocmai la unul contra caruia lupti - instrainarea totala.

Dar oare chiar poti retine pe cineva care vrea sa plece? Pe tine te-a putut retine cineva daca te-ai hotarat ca vrei altceva? Cred ca insistentele nu fac altceva decat sa lungeasca si mai mult o agonie prin care oricum tot treci, sa pastreze o prezenta din ce in ce mai diminuata a celui care deja este cu sufletul in alta parte. Nu cred ca vointa unui singur om poate mentine un cuplu. Pana la urma, din cauza gesturilor la care nu ti se raspunde vei incepe si tu sa te instrainezi. Nu ar fi bine, daca tot suferi o pierdere din care iti vei reveni atat de greu, sa nu mai prelungesti si perioada neagra dinaintea clarificarii situatiei?

Citeste despre

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!