Skip to article

Amantele

Amantele
Scriitoarea austriaca Elfriede Jelinek, in-Nobel-ata anul trecut pentru "Pianista", isi loveste cititorul in plina figura cu "Amantele".

Romanul nu este deloc comod, ci, din contra, tulburator, negativ si din care transpare o impresionanta forta a raului, care colcaie in fiecare pagina, strecurandu-se sinuos si marcand puternic destinele Paulei si Brigittei. Cele doua traiesc intr-un satuc idilic din Alpi (cat sarcasm!) si sunt femei simple, needucate, muncitoare intr-o fabrica de lenjerie de dama.

Odiosul Heinz e portretizat in tuse grosolane ca apartinand celei mai joase spete - excesiv de carnal, mediocru, necizelat, violent. Totusi, Brigitte, - tipul de dependenta oarba, posesiva si acaparatoare - care, dupa cum ne pune in vedere autoarea, nu se slujeste prea bine de creier, insa are de oferit un corp si, mai ales, un vagin, vede in el barbatul perfect, unicul in masura s-o implineasca. Incapabila sa realizeze ca "dragostea trece, dar viata dureaza", ea il venereaza aproape patologic: "in afara de Heinz nu exista nimic", supraapreciindu-l la cote ametitoare, in timp ce se devalorizeaza pe sine: "Heinz e ceva, Brigitte nu e nimic ce altii nu ar putea fi exact la fel fara osteneala".

Paula, in schimb, e o voluntara, concentrata mai degraba pe sine, nerabdatoare sa-si depaseasca conditia. Alcoolicul si abrutizatul Erich, un macho instinctual si stupid, este alegerea ei pentru a-i sta alaturi si a-i oferi fericirea la care viseaza. Ironia muscatoare a lui Jelinek e firul rosu al romanului, instrument greu de pedeapsa al celor doua ignorante: "important este numai ca, in sfarsit, dragostea a venit si ca n-a venit la ea si la un lemnar urat, uzat de munca, betivan, vlaguit, grosolan, ordinar, ci la ea si la un lemnar frumos, uzat de munca, betivan, robust, grosolan, ordinar. Asta face ca totul sa fie ceva deosebit."

Disperarea egoista si frenetica a cautarii fericirii se manifesta identic la cele doua femei pe parcursul firului narativ, insa principala deosebire dintre ele este ca Brigitte "vrea doar sa posede, si cat se poate de mult", pe cand Paula "vrea sa aiba si sa iubeasca si sa arate lumii ca ai ce ai si ca iubesti ce ai". Drept urmare, ea este cea care va face cea mai surprinzatoare (sau nu) alegere pentru a atinge ceea ce ii place ei sa numeasca "fericire": devine prostituata, in timp ce Brigitte ajunge "femeie de afaceri" (desi e prea mult spus, evident) alaturi de sotul sau.

Forma in care scriitoarea alege sa-si toarne povestea este una care sa sprijine continutul, adaugand un plus de disconfort receptorului: fara majuscule, presarata cu prescurtari inutile, impanata din plin cu autoreferentialitate, in fraze scurte care taie in carne vie, sectionand razant orice tentativa de speranta sau optimism.

Agresiva si rigida Elfriede Jelinek, pesimista si depresiva cronic, a imbibat "Amantele" de esenta cea mai amara a depresiei. Iar rezultatul este o poveste innegurata, in care cel mai intunecat lucru este chiar dragostea.

Cartea poate fi comandata online la Libraria Noesis .

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!