Skip to article

Furia copiilor

Furia copiilor
E sambata dimineata. E frig afara si nimic din ceea ce vad pe fereastra nu indeamna la veselie. Ceea ce imi lipsea era si o cearta cu fiul meu in varsta de aproape 10 ani.

Tipete, urlete si ton poruncitor, nu din partea mea, ci a lui. Motivul - cateva exercitii suplimentare pe care le decisesem impreuna. Repet impreuna, iar cand a venit momentul sa lucram cot la cot, tipete, urlete si ton poruncitor.

Fiul meu este pustiul acela inteligent, frumos (evident) care insa doreste sa aiba controlul asupra intregii case. Este pur si simplu sangvinico-coleric, ceea ce inseamna ca e plin de viata, ii place sa se distreze, sa fie in centrul atentiei, atrage prieteni ca un magnet, doar ca ar dori sa fie el parintele. Ceea ce nu se poate.

Vi se pare o scena cunoscuta?

Sunt convinsa ca si voua vi se intampla sa trebuiasca sa luati o decizie intr-o fractiune de secunda - sa tipati mai tare ca el sau poate gasiti o solutie mai buna. Astazi am reusit sa imi mentin zambetul pe buze in timpul crizei lui! Iar el tipa chiar si acum! Am reusit sa merg mai departe, sa imi ating scopul, sa raman calma separandu-ma de el in clipa cand simteam ca explodez, zambind atunci cand imi venea sa urlu si vorbind in continuare pe un ton ferm, dar plin de afectiune atunci cand instinctele imi dictau altceva.

In plus, am reusit sa fac ceva ce imi propusesem de o vreme. Am gasit o modalitate de a va recomanda si voua o carte despre care stiam ca ne poate ajuta pe noi, parintii, sa stabilim o relatie constructiva, de viitor, cu copiii nostri.

Furia copiilor

Acea relatie in care avem puterea sa fim mame si tati cu adevarat, nu numai mami si tati care cedeaza in fata copilului, uitand ca responsabilitatea pentru ce fel de om ajunge in viata le apartine. Asadar, in plina criza de furie a fiului meu am plecat din camera lui, mi-am inchis usa la sufragerie si am deschis "Parintele perfect".

Incepusem sa o citesc de aseara, dar astazi am putut vedea clar care este efectul ei. E o altfel de carte pentru parinti, e un dictionar pentru parinti - de aceea daca nu aveti timp sa o cititi toata de la inceput pana la sfarsit nu e nici o problema. Poate nici nu trebuie.

Tot ce trebuie este ca atunci cand apare o problema - precum a mea - sa o deschideti si simpla lectura va va asigura timp sa va calmati. Trebuie doar sa aveti puterea sa respirati o secunda si sa parasiti campul de bataie.

Iata doar o parte din ceea ce scria legat de problema mea la litera F: "Furia copilului"

"<...> Ca si consultant parental (spune autoarea) am observat ca unul dintre cele mai populare cursuri ale mele este cel intitulat "Intelegerea si preluarea controlului asupra propriei furii".

Intreba-te: "Daca la astfel de cursuri simt nevoia sa participe sute de adulti, atunci cum pot sa pretind ca un copil sa invete de la sine putere sa isi poata controla furia singur, fara ajutorul nimanui?"

Ceea ce urmeaza sunt cateva sugestii de solutii si fiecare alege ceea ce i se potriveste. Asa am facut si eu si, fara sa exagerez cu nimic, fiul meu isi face acum exercitiile suplimentare cu destul de mult interes, as zice. Eu... scriu acest articol in acest timp. Apoi cred ca voi mai citi putin din "Parintele perfect" fiindca o alta problema a noastra este "Cearta cu parintii", pe care am gasit-o la litera C. Va urez si voua lectura utila.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!