Skip to article

Acceptarea greselilor

Acceptarea greselilor
Eroarea este specifica naturii umane cum spune o veche vorba.
Asta inseamna ca fiind cu totii oameni, in consecinta toate actele noastre sunt supuse greselilor.

Fara greseli nu exista crestere, nu exista progres. Din greseli se invata.
Obsesia de a nu face greseli nu este ceva constructiv. Aceasta obsesie de perfectionism vine tot dintr-o lipsa de incredere in sine.

De ce se intampla acest lucru ?
Probabil cand am fost mici, am avut parinti, profesori exigenti sau nu am fost suficienti de incurajati in actiunile noastre. Atunci ne-am pierdut increderea in sine si nu am recapatat-o decat in momentul in care am atins desavarsirea lucrurilor.

Insa ce inseamna desavarsirea lucrurilor, ce inseamna perfectiunea?
Cineva mi-a spus intr-o zi ca diferenta dintre 80% si 100% este infima raportat la drumul pe care il ai de facut sa ajungi la 80% pentru a infaptui ceva. Ca de fapt, restul de 20% necesita o munca enorma ca rezultatul sa fie aproape acelasi, ca sunt detalii aproape invizibile.
Sigur ca nu este vorba despre lucruri facute de mantuiala, ori pe jumatate, vorbesc despre lucruri facute foarte bine.

Trebuie sa invatam din greseli. Acesta este rostul lor in existenta noastra. Neacceptarea greselilor duce la pierderi importante. Ar fi foarte trist sa ajungem la capatul vietii si sa ne dam seama ca am trecut prin ea degeaba. Ca nu am avut ochii suficienti de deschisi la greselile din viata noastra, ca le-am repetat, ca am fost aroganti si autosuficienti. Cum spunea Albert Camus: Sunt impotriva tuturor celor care cred ca au intotdeauna dreptate. Trebuie sa ne temem de gandirea unica, cea care detine adevarul suprem.Trebuie sa fim in permamenta deschisi, sa ne confruntam cu ceilalti.

Dubito ergo sum. Plecand de la acest fundament, Descartes a scris celebra Discurs asupra metodei. Sigur, sa fondezi un sistem filosofic pe un dubiu permanent inseamna ceva inconfortabil. Inseamna in permanenta umilinta si deschidere.
Insa inseamna in acelasi timp si foarte multa crestere, multa bogatie. Acesta este rostul esecului, de a avansa in viata. Trebuie sa incercam sa traim, chiar daca cateodata ne inselam asupra lucrurilor, a doua oara sau a treia oara nu vom mai gresi.

Nu trebuie sa ne gandim ca daca am gresit suntem slabi, neputinciosi. Nu trebuie sa ne devalorizam. Trebuie sa mergem inainte, cu mai multe forte, cu mai mult curaj. Ce ar fi lumea asta daca ar fi populata de oameni care incearca ceva, nu reusesc, apoi abandoneaza, de cei care nu incearca nimic de teama de a nu gresi?

Eroii nostri sunt cei care au incercat, au gresit dar au luat-o de la capat, la fel de surazatori, acceptandu-si faptul ca sunt niste fiinte supuse greselilor dar care nu s-au lasat ci au mers mai departe cu incredere si curaj.
Sa ne gadim la aceste modele ale noastre. Oare exista vreun atlet care a coborat intr-o zi pe stadion, a inceput sa alerge, a atins viteza maxima, a luat medalia de aur si a plecat? Oare exista vreun pictor care s-a asezat in fata sevaletului, si-a amestecat culorile si in 3 ore a terminat o panza superba? Oare exista vreun scriitor care a inchis ochii, imediat a avut o inspiratie, a inceput sa scrie fara nici o greseala un roman de 200 de pagini?
Oare cata munca, cat efort, cate greseli, cate reintoarceri, cate intrebari, cate dubii au fost necesare in realizarea dorintelor lor

Hai sa incercam sa facem greseli !
Dar sa le facem !

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!