Skip to article

Barfa noastra cea de toate zilele...

Barfa noastra cea de toate zilele...
Toata lumea barfeste. Care sunt cauzele barfei si care sunt finalitatile acesteia? Adica de ce si pentru ce barfim? M-am trezit punandu-mi intrebarile acestea in momentul in care am constatat ca, desi si eu "discutam" cu nevinovatie despre unul si despre altul, eram la randul meu "subiect de discutie" pentru unele persoane din anturajul meu.

Se pare ca barfa ii apropie pe oameni ca si tigara... te ajuta sa-ti faci "prieteni" cu care sa poti vorbi despre lucruri comune: toalele unei colege cu mai multi sau cu mai putini bani, iubitul ei, notele ei, atutudinea, hotararile pe care le ia si care parca sunt in contradictie cu dorintele tale... ca si cum tu ai fi dumnezeul care poate da incuviintarea cuiva sa respire, sa iubeasca, sa se imbrace, sa traiasca... Ne apucam sa-i comentam pe altii ca si cum noi am fi deja gata ambalati, perfecti, un etalon pntru cei din jur.

Vi se par cunoscute discutii de genul: "Vai, dar eu in locul ei ii dadeam demult papucii" sau "Nici macar nu stie sa se imbrace. Cum de s-o uita baiatul ala la ea?" ,"A! a impuscat si ea un zece, ca de altfel e tufa, saraca!"? Suntem atat de drastice in a cataloga pe cineva mai ceva ca juriul de la olimpiadele internationale, lovind continuu fara pic de oboseala, mentinandu-ne pozitia de nemultumite imposibil de multumit.

Desi ne-a intrat in reflex si ni se pare un lucru normal, de zi cu zi, barfa ascunde ceva. Probabil nimeni n-a stat sa se gandeasca: oare eu de ce barfesc? Am intrat in joc si am jucat si apoi a inceput sa ne placa si sa devina o obisnuinta, un "ceva" indispensabil.

Barfesc persoanele care fie sunt plictisite de monotonia vietii pe care o duc, fie au complexe de inferioritate si incearca sa castige superioritate in fata propriei persoane sau in fata altora ponegrindu-i pe altii, adica persoanele invidioase pentru care ghinionul celuilalt devine motiv de bucurie si de satisfactie personala. Noi, oamenii, si mai ales noi, femeile suntem niste fiinte cam ciudate de cele mai multe ori. Nu sunt o persoana antifeminista, din contra, consider ca femeile sunt niste luptatoare, mult mai luptatoare, daca pot folosi un astfel de comparativ, decat barbatii pentru ca ele trebuie sa reziste in aceasta lume masculina. Numai ca de multe ori sunt atat de incantate de ele incat nu-si mai dau seama de slabiciunile lor, de greselile pe care le fac... sau poate am imprumutat de la barbati, in procesul asta permanent de a fi pe aceleasi pozitii cu ei, nevoia de a domina, de a ne domina una pe alta, de a ne anihila reciproc pentru a ramane cele mai puternice. Ciudat... asta inseamna ca vom incepe incetul cu incetul sa uitam ca mai suntem femei si sa ne dorim sa-i ingenunchem si pe barbati.

Cu alte cuvinte, barfa asta e un fel de lupta surda intre noi, femeile, cu lovituri date pe la spate sau sub centura, prin viclenie, prin intrigi... Hmmm... fetelor, cred ca daca mai sapam putin in adancul constiintei noastre vom ajunge sa ne dam seama ca barfa e un dusman al nostru, cu toate ca il indragim atat de mult si il consideram prieten.

Haideti sa ne ne uitam putin in oglinda noastra interioara, sa fim sincere cu noi si sa ne promitem ca vom renunta sa mai privim in gradina vecinei pentru ca fiecare dintre noi este frumoasa si desteapta in felul ei, iar barbatii vin si pleaca... va ramane acela care ne este scris. Nu vreau s-o fac pe psiholoaga sau pe atotstiutoarea, doar ca mi-ar placea sa incercati sa filtrati prin cea mai sincera latura a voastra ceea ce ati citit aici si sa va urmati calea interioara. Promit ca asa voi face si eu!

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!