Skip to article

Daruri de primavara

Ma intreb deseori oare primim ce meritam? Eu am avut de mai multe ori impresia ca nu-i chiar asa. Am facut multe eforturi uneori sa reusesc un anumit lucru si totul parca se incapatana sa-mi stea impotriva, iar alteori nici macar nu stiu de unde mi-au venit succese si bucurii.

Pana la urma cred voi renunta sa mai "contorizez" darurile si lucrurile trudite, acceptandu-le pe toate asa cum vin. Nu vreau mai vorbesc de "ironia sortii" care mi-a dat ceva ce-mi dorisem foarte tare abia cand nu mai vroiam sau nu mai aveam ce face cu acel ceva.

Orice poate fi probabil un dar

Am citit ca a aparut un nou vaccin impotriva cancerului de col uterin, care ar trebui facut cu cat mai repede, cu atat mai bine. Bine, dar si costul lui e destul de ridicat, fiind in 3 reprize, fiecare nu tocmai ieftina. Dar pana la urma si acesta poate fi un dar. E drept ca ar fi fost cinstit si echitabil fata de toata lumea sa fie gratuit, astfel incat multe fete tinere sa nu-l amane din lipsa banilor, cum se va intmpla cu siguranta.

Dar gandindu-ma la asa ceva imi amintesc ca am avut prieteni buni care au murit pana-n 40 de ani din cauza cancerului sau l-au descoperit inca intr-o faza de inceput si au facut tratamente grele si mai costisitoare.

Exista "cadouri toxice"?

Daruri de primavara

Orice poate fi probabil un dar, chiar daca iti pare o povara la inceput. E mult mai rau invers, cand ceea ce credeai ca-i ceva bun al tau, primit pentru a fi mai fericit, ajunge sa te chinuie si sa-ti distruga clipele, zilele. Exista "cadouri toxice"? Eu cred ca da.

O iubire care sfarseste intr-un calvar, o profesie pe care ti-ai ales-o crezand ca te reprezinta si, in fapt, ti-e nepotrivita, o viata pe care ai organizat-o asa cum ai crezut ca era mai bine si nu o poti suporta, toate, chiar atunci cand le obtii cu toata bucuria devin dusmanii tai. Iar uneori nici nu poti lupta cu ei pentru ca tu singura ti i-ai construit si dorit. Iar ei s-au indeplinit.

Stau la jumatatea vietii, cel putin asa imi pare mie a fi, si incerc sa discern ce-mi face rau si ce bine, care sunt cararile pe care ar trebui sa merg si unde vreau sa ajung. Si, mai ales, unde sa nu mai ajung.

Nu cred ca poti fi etern fericit si exuberant, cel putin nu pe aceasta lume, dar sunt si multe bucurii indelung dorite si pentru care te poti lupta mult care te pot face sa suferi. Si asta vreau eu sa stiu cum sa nu mai am parte.

Il rog pe Cel de Sus sa aiba el grija de mine

Ma gandesc la toate acestea pentru ca e momentul darurilor si imi fac si eu o lunga lista, dar dupa aceea as vrea sa pot sa o privesc obiectiv, nu "rece" ca asa ceva nu cred ca se poate. Si sa aflu inainte ce-mi trebuie si ce nu, ce-mi doresc sa mi se-ntample cu adevarat si ce nu.

Fireste ca nu ma incred numai in judecata mea, il rog pe Cel de Sus sa aiba el grija de mine, pentru ca stiu ca nu greseste. Si poate tot prin ce am trecut trebuia sa mi se intample ca sa pot acum aprecia tot ce a fost bun si frumos si unde am gresit. Stiu insa ca acum imi doresc in dar bucuria si increderea, multumirea de sine si implinirea.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!