Skip to article

De ce imposibilul?

Daca stam sa ne gandim la preferintele fiecaruia, sesizam o diferentiere extraordinara. Insa punctul comun il regasim in atractia fata de imposibil. De ce nu ne multumim cu ce avem sau cu ce ni se ofera, desi e mai bun decat ceea ce ne dorim noi? Pentru ca... avem deja! Un raspuns simpu, la o intrebare simpla.

Dar cine vrea ceea ce i se ofera pe tava? Nu e mai incitant sa lupti pentru ceva si sa ai o satisfactie grozava atunci cand dobandesti acel ceva? Eu cred ca da. Si asta nu e in toate cazurie bineinteles. Dar e o majoritate, un adevar ce trebuie spus.

Ne dorim ceea ce nu avem pentru ca asa e construita fiinta umana in esenta ei! Asa cum o simpla pamanteana isi dorea Luceafarul alaturi de ea tocmai pentru ca era constienta de incompatibilitatea lumilor celor doi, asa cum se completeaza Yin si Yang prin antiteze, asa cum e sarea in bucate. Comparatii sunt multe, insa acetea sunt cele mai sugestive spun eu.

Cireasa de pe tort cum ar zice altii, e "premiul cel mare" pentru lupta noastra in obtinerea acelui "ceva" iar cand il avem in adevaratul sens al cuvantului, ne dam seama ca nevoia de a-l avea, nu era atat de mare si ca era doar un capriciu.

Trebuie sa recunosc ca in afara de absenta definitiva a cuiva, totul se poate inlocui, inclusiv dragostea. Si de ce zic asta? Pentru ca, o iubire adevarata invinge bariele acestei lumi iar una care iti provoaca numai durere nu e decat iubire aparenta...

Si in fond... de ce sa nu recunosatem ca tocamai diferentele ne atrag, asa cum magnetii de poli opusi se atrag, iar cei cu poli identici se resping? Ce am putea avea de la o persoana identica cu noi decat pe noi insine? Si atunci unde ar fi fericirea, noutatea, dorinta de a desoperi ceva nou impreuna, lucrurile deprinse unul de la celalalt? Ar fi o monotonie totala!

Si ce s-ar intampla daca am avea tot ce ne-am dori? V-ati pus intrebarea asta? Cum ar fi? Nici atunci nu am fi multumiti pentru ca niciodata nu e de ajuns si atunci nu am mai avea ambitia de a lupta pentru "ceva". Poate ca, in acest caz, unii ar fi fericiti, dar numai pentru o clipa! Pentru ca , ceea ce obtii prin forte proprii si prin stardanie, are o valoare mai mare si iti aduce fericire in suflet. Ori, daca putem avea tot ce vrem si cand vrem, bucuria de a avea ceva ar disparea.

Tentatia e mare insa trebuie sa ne cunoastem limitele pentru a nu cadea in extreme. Si ca sa raspund la intrebarea unei prietene, de ce ne mplicam in relatii in care suntem constiente ca nu au nici un viitor? Pentru ca alegem sa fim fericite o clipa in schimbul a sute de clipe de nefericire doar pentru ca e alegerea noastra si credeam ca asta ne dorim.

Doar din orgoliu si dorinta de a accepta acea provocare a vietii pe care o asteapta fiecare. Indiferent cum o dam, nu am putea fi total fericiti. Nu cautati fericirea perfecta, ci doar fericirea si veti trai cu adevarat!

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!