Skip to article

Exagerare sau efuziune?

Exagerare sau efuziune?
Intotdeauna am fost mirata de capacitatea oamenilor de a folosi cuvinte mari: iti acord credit nelimitat, te poti baza pe mine toata viata, nu exista nimic care sa imi displaca la tine, acest loc de munca e sansa vietii tale...

De cate ori aud ceva asemanator ridic din spranceana interioara (politetea ma impiedica sa imi exprim pe fata neincrederea) si ma intreb ce au patit acei oameni de se lanseaza de buna voie in ape asa de tulburi incat daca le iei la bani marunti toate aceste declaratii facute in trecut poti linistit sa ii consideri mincinosi?

De ce exagereaza? Nu se cunosc pe ei insisi suficient de bine? Nu cunosc natura umana in general si cat de mult te schimbi de la un an la altul, ce sa mai vorbim de o `eternitate`? Nu isi dau ei seama ca in general totul este un schimb si in cadrul acestuia pot interveni factori care sa schimbe balanta, fie ei exteriori sau interiori?

Pentru ca imi este totusi greu sa ii consider niste ignoranti sau unii care incearca cu buna stiinta sa te induca in eroare incep sa ii tratez asemeni unor copii: draguti, cu intentii bune, dar pe care nu poti pune prea mare baza. Asemeni unor copii acestor oameni le place adrenalina, senzatia de aruncare in gol. Se joaca incantati cu propriile trairi sau idei, sperante.

Pe de alta parte poate ca nici nu ar trebui sa fim intotdeauna asa de lucizi, macar la inceput sa ai intentii bune - asa exista mai multe sanse ca rezultatul sa nu fie chiar negativ. In plus, o privire optimista asupra lucrurilor sporeste intotdeauna pofta de viata. Totul e ca ambii parteneri ai discutiei sa fie constienti ca sunt implicati in jocul efuziunii, ca nu este cazul sa isi construiasca din aceste exagerari un far dupa care sa isi ghideze actiunile.

Sau poate pur si simplu iubim supranaturalul in orice mod s-ar manifesta el. Avem o mica pornire si nu ne lasam pana nu o transformam intr-o avalansa, in ceva gigantic care nu are nici o legatura cu realitatea calduta a cotidianului - din plictiseala sau poate ca sentimentul respectiv este ceva nou, sau poate pentru ca experientele negative trecute nu ne-au spulberat cu totul increderea ca viitorul poate fi mai bun.

De exagerare cred ca m-am ferit intotdeauna. Efuziunii insa nu i-am rezistat si am spus la randul meu cuvinte pompoase pentru a transpune in limbaj fluturasii care zboara liber prin aerul eterat al irealitatii de moment. Sa nu ne legam deci de cuvinte, sa lasam sentimentele sa se exprime asa cum pot, cu acest instrument pe care limbajul mult prea sarac ni-l pune la dispozitie pentru a le descrie.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!