Skip to article

Femeia de altadata

Trup pretentios, talente artistice obligatorii, dedicare pentru familie, darzenie si forta patriotica. Modestie, frumusete, cochetarie si romantism. Respect, restrictii, muze sau mame. Iubite cu par lung sau doamne stapane ale casei.

Glosarul cuvintelor-cheie prin care se poate face portretul femeii de altadata contine mult mai multi termeni. Acum peste o suta de ani, femeia din Bucuresti era destul de diferita de stranepoatele care merg azi la birou si mananca la fast-food. Vremurile erau altele, iar oamenii se dedicau marilor cauze, cu sprijinul din umbra al mamelor, surorilor si sotiilor.

In secolul XIX, rafinamentul vestimentar era dus la extrem. O gateala tipica a bucurestencei de altadata cuprindea numaratul obsesiv al strangerii siluetei in corset, asortarea perfecta a rochiei cu manusile fine, umbrela si pantofii (obligatoriu, de numar mic!). In acelasi secol XIX, casatoria era mai importanta ca iubirea, desi poetii preamareau pasiunile imense.

Lumea Lucsitelor, Demetrelor, Eufrosinelor, Elenelor, Elvirelor, Zoelor si Mariilor era o lume a regulilor nescrise, cu ce poti si, mai ales, cu ce nu poti sa faci... Nu era voie sa devii avocat, judecator, preot, doctor, inginer, pentru ca nu era ceva de imaginat si lumea ar fi comentat. Era permis sa devii pianista, cantareata la opera, hangita sau croitoreasa pentru ca se gandea ca asta se potriveste cu firea femeii...

Femeia nu avea voie sa castige singura bani, caci era un lucru fara rost, dar ea era cea care ii dadea forta omului politic, revolutionarului ori latifundiarului conservator ca sa isi duca marile ambitii la bun sfarsit. Femeii de altadata ii revenea rolul secundar pe scena publica, dar partitura principala in casa, caci era muza, mama, sora sau sotie - confidenta celor mai ascunse ganduri si proiecte.

Strabunicele noastre erau frumoase, nu doar fizic, ci mai ales moral. Femei darze, care uneori erau revolutionare de la Ploiesti ca in Caragiale, dar care stiau mereu sa pastreze echilibrul si sa creeze armonie. Poate ca noi le-am mostenit coloana vertebrala si determinarea in urmarea cauzelor, traduse azi mai sarac in obiective. Insa cu toate succesele noastre, cu toate sfaturile-mii despre comportamente zen, am pierdut ceva din atitudinea armonioasa, linistita, de calm si fericire familiala - ca pe vremea cand familia insemna reuniuni duminicale cu mama, tata, copiii (minim trei), bunicii, strabunicul si cateva matusi.

Poate ca ar trebui sa ne reamintim de femeile de atunci si sa invatam de la ele. Putem incepe simplu, acasa, cu o masa cu cei dragi. Si putem, macar o data, sa renuntam la livrarea la domiciliu, ca sa facem o reteta savuroasa de atunci...

Rossetya iti aduce cartea de bucate, tu incearca si ai sa vezi ca este atat de frumos sa faci ceva bun pentru cei dragi... Iar daca totusi nu iti iese, vino la Rossetya si vei trai cateva momente in lumea Bucurestiului de altadata...

Puiul Coanei Mari - reteta veche propusa de Rossetya

Rossetya te sfatuieste sa umpli un pui mai marisor cu: o lingura de ceapa tocata rumenita in unt, un pumn de carne de carnat, ficatul puiului tocat, putin patrunjel, doua linguri de firimituri de miez de paine - toate acestea amestecate bine cu sare, piper si nucsoara rasa.

Leaga apoi puiul si pune-l intr-o cratita de pimant cu vreo 50 gr. costita afumata taiata marunt, o lingura de unt si 10 arpagicuri. Acopera cratita si las-o la foc domol. Cand puiul si ceapa s-au aurit, adauga trei cartofi taiati marunt si lasa fiertura domol. Sa servesti cu un vin rosu de casa.


Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!