Skip to article

Femeie sau fetita?

Femeie sau fetita?
Am tot citit fel de fel de articole legate de varstele femeii, de cum este ea la 20, 30, 40 de ani (se pare ca acestea sunt singurele luate in seama), ce vrea si cum se manifesta in relatiile cu barbatii, despre crizele ei existentiale, despre cautarile ei, despre toata devenirea ei... concluzia era ca abia pe la 40 de ani femeia nu mai poate fi dusa de nas, abia atunci stie cu adevarat ce vrea, este echilibrata emotional si detine raspunsuri la toate intrebarile.

Femeie sau fetita?
Am ramas putin pe ganduri, incercand sa-mi inchipui cat de minunata voi fi eu la 40 de ani, cand voi avea tot ce imi doresc... hmmm... inclusiv pe tipul pe care n-am stiut cum sa-l vrajesc la 20 de ani, ca, deh, eram prea mica si nestiutoare si-mi puteam prinde sufletul in nada...

Am ras cu pofta, ca un copil, imaginandu-mi cum ma maimutaream cand eram mica, incercand, si atunci ca si acum, cu fardurile mamei pe fata si cu pantofii ei cu toc in picioare, sa ma simt mai mare decat sunt, gata de ametit copiii din bloc care se uitau la mine cu ochii mari, plini de admiratie.

Mi se pare oarecum nepotrivit sa incepem sa ne raportam fiecare la niste sabloane temporale si comportamentale aberante care ucid sensibilitatea si dragalasenia fiecareia dintre noi, lumea noastra interioara si tot ceea ce conteaza pentru sufletul nostru.

Si apoi, am avut revelatia copilului din noi, mereu pus pe sotii, nastrusnic si plin de viata, pe care de multe ori avem tendinta sa-l inlaturam tocmai datorita varstei care ne impune anumite exigente.

Am simtit ca fetita din mine, cu toate gesturile ei copilaresti si cu toata naivitatea ei, e mult mai vie si mai reala si mai fericita decat multe chipuri inexpresive din jurul meu, imbracate in haina unei varste fortate si lipsite de orice nuanta. Stie sa se bucure, sa zambeasca, sa zburde libera, sa planga cand o doare, fara sa se teama ca lumea o va crede slaba...

Nu stiu de unde e graba asta pe noi, femeile, sa atingem performante ale seriozitatii duse pana la extrem, sa fim din ce in ce mai sobre, sa facem intotdeauna ce trebuie, fara a ne permite greseli, sa devenim "femeia de 40 de ani" care alege ireprosabil pentru ca le stie pe toate.

Cred ca de multe ori, indiferent de varsta, uitam sa fim noi si incercam sa fim ceea ce vor altii, previzibile si naive la 20 de ani, atinse de bovarism pe la 30 si extrem de intelepte la 40....cand, de fapt, inlauntrul nostru, ramanem niste copii toata viata.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!