Skip to article

Frica poate fi un lucru bun

Tensiunea pe care o simtim in corpul nostru atunci cand ne temem de ceva este modul in care suntem avertizati de propriul corp ca ceva nu este in regula si ar trebui sa luam masuri pentru a ne feri. Frica este, prin urmare, un semnal esential, necesar supravietuirii si bunastarii noastre. Pe strabunii nostri cand nu aveau mancare anticiparea foamei care va urma si frica de aceasta era cea care ii facea sa plece la vanatoare din timp. Si in timpurile noastre indeplineste aceeasi functie de ghidare: nu conduc mai rapid intrucat anticipez pericolul de a avea un accident si imi este frica de aceasta posibilitate.

Prin urmare, un sistem foarte util. Numai ca uneori este posibil sa nu functioneze atat de bine precum ne-am dori. Uneori impresia ca vom avea o problema sau ca vom fi in pericol este gresita. Alteori chiar exista un pericol, dar exageram posibilitatea ca el sa se materializeze. Se poate intampla si ca pericolul sa fie real dar sa nu putem face nimic pentru a-l preveni si tot ceea ce facem este sa ne facem griji si sa ne plangem de inabilitatea noastra de a schimba lucrurile. Este grei sa faci distinctia intre fricile care te fac sa iei masuri pentru a ocoli un pericol real si cele care sunt doar daunatoare intrucat nu pot duce la un rezultat pozitiv.

Asta se intampla intrucat suntem construiti astfel incat la un moment dat ne poate stresa orice din ceea ce se intampla in jurul nostru. De exemplu, eu nu am avut pana acum probleme cu innotatul in mare. Acum, desi innot la fel de bine, ba chiar pot spune ca am mai multa forta, nu imi mai vine sa ma avant prea departe in larg. Sau: in copilarie nu imi era frica de zburat cu avionul si chiar visam sa ma apuc de parasutism. Acum orice zbor este o aventura a calmarii nervilor si cu greu imi pot reprima senzatia de panica. Nu pot spune ca aceste frici nu au o baza reala: un avion se poate prabusi si marea poate fi periculoasa. Dar cat de mult trebuie sa imi bat capul cu aceste lucruri? Trebuie sa las aceste spaime ca mi s-ar putea intampla ceva rau sa imi schimbe modul de a actiona? Si cat de mult trebuie sa ma gandesc la riscurile care ma inconjoara? Oare cat de mult trebuie sa imi fac griji pentru faptul ca imi las copilul mic cu altcineva pentru a ma duce la serviciu? Acest stres este o dovada de responsabilitate care ma va ajuta sa imi pastrez copilul sanatos sau este doar o grija care are drept efect faptul ca nu ma mai pot concentra la altceva? Cat din timpul nostru ar trebui sa ni-l petrecem gandindu-ne la un anumit lucru? Nu exista un raspuns exact la aceste probleme si din aceasta cauza adeseori grijile si anxietatea ne coplesesc.

Si se pare ca pe masura ce ne maturizam frica incepe sa ne atace din toate partile. Ne este frica pentru binele nostru: pentru capacitatea de a ne intretine, pentru imbatranire, pentru sanatate. Ne este frica pentru binele celor dragi oare voi putea pastra vie aceasta relatie care ma face atat de fericita? Oare voi fi in stare sa imi educ copilul astfel incat sa devina un om deosebit? Oare colegii mei ma apreciaza pentru munca depusa? Ne este frica sa nu ne irosim viata. Ne este frica sa nu fim capabili sa ne exprimam adevarata personalitate. Ne este frica sa nu luam decizii sau sa facem gesturi care sa isi puna in mod negativ amprenta supra intregii noastre vieti. Aceste frici sunt insa in categoria celor pozitive. Ele sunt cele care ne dau imboldul de a ne stradui sa ne dezvoltam, sa evoluam.

Sursa: articole cititori

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!