Skip to article

Frumusetea de a fi tu

Frumusetea de a fi tu
Mai avem suficient timp sa vorbim despre frumusete. Frumusetea este substantiv feminin in toate limbile pamintului si pentru toti barbatii pamintului. Ele nu ar trebui sa uite niciodata aceasta realitate.

Femeile au fost si sint cele mai sensibile la frumusete. Lor frumusetea le este accesibila. Barbatii doar aspira la ea. O vad, o admira, ii inchina poeme si se lasa patrunsi de ea. Femeile o traiesc in fiecare zi, se identifica, devin una cu ea, reprezinta frumusetea.

S-au spus despre frumusete multe vorbe de duh si s-au scris volume intregi. Concluzia este ca frumusetea se asociaza foarte bine fericirii. Pentru om aceste doua notiuni sint inseparabile. O femeie fericita este o femeie frumoasa. O femeie indragostita este o femeie frumoasa. Pentru ca si dragostea este legata, intr-un fel magic, de frumusete. Toate acestea le stie si le simte orice om. Barbat sau femeie, tinar sau batrin.

Si totusi, prima impresie, cea pe care trupul (fizicul), o lasa asupra ochiului si instinctelor, de cele mai multe ori este hotaritoare. Pina si cei mai "intelepti" dintre noi cadem in plasa impresiei trupesti. Daca descoperim frumusetea fizica sintem dispusi sa plecam in cautarea frumusetii sufletesti. Dar oare de cite ori nu ne-am simtit inselati pentru ca nu am putut descoperi acea frumusete interioara pe care am crezut-o existenta intr-o frumusete fizica? Inselaciunea vine din faptul ca nu punem in aplicare ceea ce stim deja si fara a avea experiente dureroase, ceea ce se afla ascuns in sufletul nostru: adevarul despre frumusete. Frumusetea nu exista in afara fericirii. Fericiti fiind, vedem toti oamenii mai frumosi.

Pacatul lumii moderne este acela ca a incercat sa ingradeasca frumusetea in canoane, norme si dimensiuni. Iar pacatul oamenilor este ca se supun acestora, ridicindu-le la rang de legi estetice. Femeile accepta sclavia modei si se supun incintate, nerabdatoare si curioase.

Cite tinere nu si-au distrus sanatatea, echilibrul psihic si sufletesc, viata si fericirea, straduindu-se sa se incadreze in aceste norme! Asadar, cu fericirea distrusa se mai poate vorbi despre frumusete?

De ce tindem sa devenim altfel? De ce sintem in permanenta competitie cu noi si mereu nemultumite de infatisarea care ne-a fost daruita? Am uitat, se pare, ca totul are un scop, o ratiune in planul divin. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne ingrijim si sa ne respectam. Insa fara a face din asta un tel in viata.

Sa ne bucuram de noi si de cei care ne inconjoara si sa fim fericite pentru ca fara fericire nu se poate vorbi de frumusete.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!