Skip to article

Gasirea semnificatiei in cotidian

Gasirea semnificatiei in cotidian
M-am ridicat incet de pe canapeaua moale pe care ma prabussisem dupa ce l-am pus la culcare pe cel mai mic. Am luat fiecare pernita si le-am aranjat la loc. Cu fiecare perna pe care o aranjam ma intrebam oare de cate ori mai facusem lucrul acesta inainte. Am strans diferitele cani si pahare care erau imprastiate pe jos, am stins luminile, apoi am mers in bucatarie. Am umplut presso-ul de cafea pentru a doua zi dimineata, m-am asigurat ca ceasul este fixat sa sune exact la ora sase a.m., am sters masa, am pus vasele la spalat, si am incuiat usa de la intrare.

Mergand spre camera mea, am observat cosul cu haine murdare. Era plin. Din nou. Am trecut apoi pe langa baia copiilor si am vazut pe jos prosoape ude, amestecate cu o pereche de adidasi si cu o alta pereche de sosete murdare. Cu un oftat, am agatat prosoapele si am strans sosetele. Eram obosita si imi era tare greu sa-mi retin lacrimile de frustrare si de descurajare. Stand intinsa in pat, m-am gandit la ziua care tocmai trecuse. Oare ce realizasem in timpul acestei lungi zile?
- Am facut curatenie in casa.
- Am spalat si am calcat o multime de haine.
- Am sters ferestrele care au fost imediat mazgalite cu amprente lipicioase.
- Am dus copiii la scoala.
- Am facut cumparaturi.
- Am pregatit cina.
- Am curatat din nou bucataria.
- Am aranjat pernele copiilor.
- Am pus ceasul sa sune.

Si oare ce va trebui sa fac maine? Tot cam aceleasi lucruri. Curand incep sa am un sentiment al zadarniciei datorita permanentei dezordini din casa. Lucruri pe care tocmai le-am aranjat sunt imprastiate iarasi in cateva minute. Masa din bucatarie, pe care tocmai o curatasem este din nou lipicioasa. Pahare de plastic, betisoare de bomboane si prosoape ude par sa se intinda de la un capat al casei pana la celalalt, iar eu obosesc numai strigand de sute de ori: "Inchide usa! Avem aer conditionat, dar NU pentru tot orasul." Trebuie sa admit ca de multe ori podeaua curata si casa aranjata au devenit prea importante. Incerc sa fiu cinstita cu mine insami si ma intreb: "Ce este mai important, urmele de noroi sau piciorusele care le-au lasat?" Ma straduiesc sa reduc nivelul asteptarilor mele. Camera copiilor nu va ramane ordonata. Hainele nu le voi gasi in cuier. Geamurile vor fi pline de amprete.Podeaua va fi plina de nisip. Usa va fi lasata deschisa. Va trebui sa potolesc certurile si sa gatesc. Si asta pentru o lunga perioada de acum inainte.

Am privit spre sotul meu care dormea. Nici el nu era scutit de oboseala. Si el trebuia sa se lupte cu monotonia si cotidianul. In fiecare dimineata se trezeste la ora 7:00 pentru a merge la serviciu. Apoi este supus aceleiasi rutine zilnice si munceste mult pentru a-si intretine familia. Niciodata nu se plange, dar, cu toate acestea, sunt sigura ca de multe ori se simte frustrat si descurajat la sfarsitul unei zile. M-am gandit cat de....monotone sunt vietile noastre. De cate ori orele noastre sunt umplute cu rutina zilnica, cu lucruri aparent neimportante, care trebuie facute, atat acasa cat si la lucru. Cand spunem RUTINA parca spunem Satan, si acesta doreste mai mult ca orice sa ne descurajeze in rolurile noastre de soti si parinti. Sa ne descurajeze prin detaliile vietii de zi cu zi, pana acolo incat sa ne simtim neinsemnati si sa credem ca toate eforturile noastre nu au prea mare importanta in "marele plan".

Apoi gandurile mele s-au indreptat spre vremea cand eu si sotul meu locuiam undeva la curte, cu chirie. Nu aveam confortul cu care fusesem obisnuita. Nu aveam masina de spalat sau storcator, asa ca in fiecare dimineata puneam pe soba apa la fiert. Fierbeam scutecele copiilor, apoi le limpezeam si le puneam la uscat. Cearceafurile, prosoapele si hainele le spalam in vana, si-l rugam pe Alex sa ma ajute sa le storc pe cele mai mari. O prietena care ne vizitase s-a intors acasa si i-a povestit mamei mele despre situatia in care eram. N-am sa uit niciodata urmatoarea scrisoare a mamei. Si-a exprimat grija fata de mine si de responsabilitatile mele, si apoi a adaugat: " Ii multumesc lui Dumnezeu ca ai haine de spalat si maini si sapun cu care sa le speli."

Stand in patul meu confortabil, inca incapabila sa dorm, mi-am amintit de un documentar pe care l-am vazut pe Discovery. Am vazut acolo femei care au avut ghinionul sa se nasca pe teritoriul unei tari din lumea a treia. Femei cu adevarat obosite care stateau ghemuite pe malurile raului, isi spalau hainele simple si zdrentuite in apa murdara. In fiecare dimineata aceste femei isi pregateau hrana frugala la un foc de lemne...Cat de recunoscatoare sunt ca am o masina de spalat, bai unde trebuie sa fac curatenie, alimente din care sa fac mancare, si bucatarie unde sa fac curatenie. Cat de recunoscatoare sunt ca sotul meu are un loc de munca si ca avem o casa unde ne putem intoarce in fiecare seara.

Cu cat ma gandeam mai mult la binecuvantarile mele, cu atat ma simteam mai putin descurajata. Intr-un mod tacut, in linistea noptii, Domnul mi-a amintit ca slujirea este cea mai inalta chemare. El nu mi-a cerut niciodata sa-mi evaluez succesul folosind standarde ridicate. Cineva spunea: "Prin consacrare rutina este sfintita". Am adormit, dornica sa incep maine sa fac acest lucru.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!