Skip to article

Ingrijorarea

Unul din sentimentele inutile care ne face viata neplacuta si care trebuie eliminat este ingrijorarea.
"Ingrijorarea este imobilizarea in prezent a unor lucuri care se vor petrece in viitor", spune dr.Dyer in "Zonele tale eronate".

Inutil, de ce? Fiindca in primul rand nu traiesc, ce am sigur, si anume prezentul, si fiindca nu pot sa ma ingrijorez despre eventualitatea unor lucruri care se vor petrece in viitor. Adica, nu are sens sa ma ingrijorez pentru niste lucruri care se pot produce dar la fel de bine se poate sa nu se produca.

Inainte, ma ingrijoram tot timpul. Ma ingrijoram daca cei dragi nu ma sunau la ora cand trebuiau sa ma sune, daca erau intarzieri acasa, daca cineva era bolnav.
M-am gandit ca fireste, ingrijorarea este sinonim cu imi pasa, deci cu iubirea. Insa, stau si ma intreb ce legatura are asta cu iubirea fata de ceilalti. In final, ma ingrijorez pentru mine. Fiindca pentru ceilalti nu pot face nimic. De fapt, ingrijorarea mea nu poate face nimic pentru ei. Ma ingrijorez de cum o sa ma simt eu daca celor dragi li se va intampla ceva rau . Deci, ma gandesc la mine.

Si gandidu-ma la mine, de ce ma ingrijorez ? Fiindca... iar ne intoarcem la vechea problema...nu am incredere in mine. Nu am incredere in mine ca voi rezista suferintei provocate de ceva ce se poate intampla cuiva drag. Nu am incredere in mine ca voi rezista in fata unui eveniment neasteptat. In consecinta, ma sperie tot ce nu pot controla.
Saptamana trecuta, cainele meu pe care il iubesc foarte mult a trebuit sa sufere o interventie chirurgicala cu anestezie totala. Doua zile am fost innebunita. Am plans, m-am vaicarit, mi-am innebunit doctorul: "nu exista totusi altceva care sa inlocuiasca injectia asta care il adoare, ceva nu stiu ce, o pastila care sa-l tina treaz si vesel dar sa-l faca sa nu simta durerea, etc.etc." Finalul a fost fericit si posterior m-am gandit: ce m-a bulversat atat de tare? Sigur, exista posibilitatea de 1 la 1 milion ca Gin, cainele meu sa nu se trezeasca in anestezie. Sigur, ca ar fi fost foarte trist sa-l pierd. Am realizat insa, ca cel mai tare m-a speriat lipsa de control asupra acestei interventii. Insa ce puteam face eu? Tot ce a tinut de mine am facut: i-am asigurat tot confortul, toata alinarea pe care i-am putut-o da. Mai mult decat atat nu puteam face. Si am ales sa ma calmez. Am facut ce a tinut de mine si m-am rugat la Dumnezeu sa fie bine.

In afara ingrijorarii pentru cei dragi, ma mai ingrijoram pentru multe evenimente ce urmau sa se intample: examene, intalniri importante, proiecte viitoare, viata in general.
Cel mai ciudat este ca fiecare data cand am avut o temere, lasand-mi imaginatia sa teasa cele mai ingrijoratoare perspective ale producerii evenimentului respectiv, cand momentul producerii lucrului sosea, totul era mult mai usor de infaptuit decat in gandurile mele. Acum m-am obisnuit. Continui sa creez scenarii despre cum va fi (fiindca nu-i usor sa scap de vechile obiceiuri proaste) insa stiu ca in realitate lucrurile sunt mult mai simple decat mi le imaginez.
Cred ca este unul din sentimentele nocive cel mai greu de eliminat, insa printr-un exercitiu constant putem sa ne debarasam de el.

Si cred ca de fiecare data cand ne ingrijoreaza ceva trebuie sa ne intrebam care este cel mai grav lucru care se poate intampla. Si vom avea tot timpul acelasi raspuns: nu putem controla.

Insa in afara lucrurilor asupra carora nu putem interveni intrucat ies din aria noastra de influenta (gandul revine firesc fara incetare la evenimentele din Asia) ne raman o gramada de alte lucruri asupra carora putem interveni. Viata e cumplit de scurta si nu avem nici o dovada ca ne putem intalni cu alte vieti vreodata. Ceea ce avem este astazi, prezentul; el este cel mai pretios. Nici ieri, nici maine.

Orice se poate intampla. Este foarte trist, este foarte adevarat, dar sunt lucuri cu care trebuie sa ne impacam in viata. Ceea ce trebuie sa facem este sa fim curajosi, cu incredere in fortele proprii, sa mergem mai departe, cu prezentul de mana.

Nu putem sa fim proprii nostri dusmani. Nu putem sa ne facem rau singuri.
Nu putem sa traim facand scenarii despre cum va fi. Dar putem face foarte multe lucruri in viata cu puterile pe care le avem. Putem interveni in schimbarea multor lucruri. Hai mai bine sa ne concentram asupra lucrurilor pe care le putem face si nu asupra carora nu putem interveni. Si nu trebuie sa ne gandim ca suntem o picatura de apa intr-o furtuna. Sa ne gandim ca furtuna e suma multor picaturi de apa.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!