O replica dintr-un film, o fraza dintr-o carte, doua versuri ale unui cantec, cateva citate celebre si o mana de proverbe. Cuvinte care si-au facut cuib in sufletul si memoria noastra. O intelepciune imprumutata din cele patru colturi ale planetei, care te incanta, in care micile revelatii se succed si in care incetul cu incetul te scufunzi.

Cuvinte frumoase, conexiuni inteligente, rime si asocieri neasteptate. O lume mai colorata, surprinzatoare sau pur si simplu diferita se deschide in fata ta. Tentatia de a ramane in acest loc caldut, comod si facil este mare.

Vine insa si momentul despartirii. Momentul in care te desprinzi de aceste idei care ti-au fost aproape pentru a cauta altceva. O alta portie de adevar, de intelepciune sau, uneori, de libertatea. Libertatea de a gandi liber, de a nu te inchide in proverbe, de a nu te lasa condus de retete prestabilite. O libertate mai putin comoda, dar in care iti oferi luxul de a fi tu insati. O libertate in care savurezi intelepciunea altora fara a te pierde in ea si fara a o reproduce.

Aceasta libertate te lasa sa construiesti ceva nou, ceva neasteptat, ceva ce te reprezinta si iti apartine. Libertatea de a crea idei vii care pot creste si pot sa se schimbe o data cu tine.