Skip to article

Intrebari asupra sentimentelor

Intrebari asupra sentimentelor
Simtim altfel decat in trecut?
O astfel de intrebare pare absurda la prima vedere. Spunem din prima ca nu - si cei care au trait in alte epoci erau si ei suparati, indragostiti, etc. Avem drept dovada operele literare care ne zugravesc actiuni pe care le intelegem. Credem prin urmare ca sentimentele sunt la fel de perene ca si specia umana si ele vor dainui ca atare pana cand aceasta va disparea.

Dar putem oare sa sustinem o astfel de generalizare? Viitorul e greu de inchipuit si raspunsul, oricare ar fi el, nu prea poate fi validat. Sa ne gandim atunci la trecutul indepartat. Va puteti inchipui un om al grotelor melancolic? Nu stim mare lucru despre ei, dar modul de viata pe care il duceau ne face sa consideram imposibila asocierea lor cu infinitele nuante ale sufletului omului modern.

Care sunt sentimentele perene?
Nu ne ramanem deci decat sa credem ca sentimentele evolueaza, se nasc si mor in functie de epoca in care traiesti. Incerc sa caut un sentiment care sa fie general. Singurul care imi vine in minte este frica. Imi pot inchipui cu usurinta un om al grotelor speriat de fulgere. Si peste mii de ani imi pot inchipui un om al viitorului speriat de meteoriti. Cu alte cuvinte doar acele sentimente nascute din nevoile primare au sanse de a fi intotdeauna acolo, indiferent daca se schimba ceea ce le genereaza: azi e mult mai probabil sa ne temem de efectele poluarii decat de moartea provocata de o sulita aruncata de un dusman. As vrea, romantica cum sunt, sa cred ca si iubirea ar fi un astfel de sentiment. Dar ma indoiesc - sentimetul se schimba prea mult in functie de contextul cultural ca sa fie unul ce tine de nevoile primare. Mai degraba sentimentul matern s-ar putea incadra intr-o astfel de linie. Dar nu este totusi la fel de general ca si frica, si avem din pacate prin ziare destule exemple care sa sustina asta.

Cum s-a schimbat harta setimentelor?
Nu stiu daca omul modern a venit neaparat cu un nou bagaj de sentimente. Sincera sa fiu nu am observat sa fie unele care sa fi devenit mult mai prezente decat in trecut. Am observat insa ca oamenii nu mai vorbesc de adorare, de eroism, de noblete. Despre unele lucruri desi vorbesc cu siguranta acestea nu mai joaca un rol la fel de important in viata noastra, decat in unele cazuri izolate: sentimentul patriotic, sentimentul religios.

Ce ma uimeste pe mine este ca nu gasesc acele sentimente cu care le-am inlocuit. Daca sentimentele sunt cele care ne fac sa actionam intr-o anumita directie ce facem fara un far care sa ne calauzeasca? O persoana religioasa putea sa gaseasca datorita acestui sentiment raspuns la multe din intrebarile sale, putea sa isi construiasca intreaga viata in functie de acest sentiment. Sentimentul de datorie fata de categoria din care faci parte, fie ea o natiune, o clasa sociala sau doar o familie, putea fi, la fel, acela care dadea sens actiunilor tale.

Sa fie oare omul modern atat de tare individualizat incat sa nu mai putem vorbi de sentimente care sunt generalizate? Sa fie el atat de haotic incat sa nu mai putem vorbi despre o continuitate a sentimentelor nici macar la un singur om, ce sa ne mai gandim la o comunitate sau o generatie?

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!