Skip to article

Nu doar un loc, ci o stare de spirit

Exista tot felul de locuri in Bucuresti - locuri in care te lovesti de bancherii in costum ce isi scot la o masa de afaceri clientii mai importanti, locuri in care stai in miros de mici si te poti trezi cu o bere turnata peste tine din greseala, locuri in care femeile se etaleaza cu barbati cu care nu par a avea nimic in comun decat dorinta de a cheltui bani, locuri in voga, locuri zgomotoase, locuri parasite...

Dar nu despre acestea vreau sa va vorbesc acum, ci de un loc in care m-am simtit ca si cum as fi ajuns in gradina unui bun prieten: totala lipsa de ceremonie (tu esti acolo, clientul, noi suntem aici si vom indeplini un ritual cu pasi bine stabiliti - comandat, mancat, platit, plecat ), cuvinte spumoase aruncate degajat, culorile calde si retete cu nume apetisant. Toate acestea si multe altele se refera la Bistro Arles.

Nu doar un loc, ci o stare de spirit

Arles e situat intr-o casa in apropierea Eroilor; are o mica curticica cu banci din lemn, mai multe incaperi in care poti sta linistit la lungi povesti si muzica foarte buna. Daca esti cumva curios sa mai afli ce acorduri ti-ar fi incalzit sufletul dar inca nu ai avut norocul sa le descoperi, poti primi direct de la proprietari sfaturi foarte pertinente. La fel de pertinente ca si informatiile privind meniul, pe care ai vrea cumva sa il incerci pe tot odata, nereusind cu inima usoara sa renunti la nimic. Va sfatuiesc sa faceti ca mine - fiecare comanda altceva si din cand in cand mai faceti o rocada de farfurii, altfel riscati sa vi se scurga ochii in ograda vecinului.

Nu doar un loc, ci o stare de spirit

Mi se spune ca vizitatorii sunt in mare parte oameni ai cuvantului, fie el scris sau rostit. Pe langa meniul traditional, ni se aduce si unul de carti. Prefer insa sa nu citesc, ci sa ascult - in general povesti spuse in grai colorat pe care mai greu le poti intalni prin alte locuri ale Bucurestilor. Povestile sunt despre si cu oameni din Ardeal si imi dau un dor de duca sa vaz cu ochii mei cum se petrec lucrurile prin alte parti. Incep sa cred ca am ratat cam multe, ca e bine sa renunt la cine stie ce calatorie prin capitale extravagante pentru a vedea ceva mult mai apropiat si insuficient apreciat.

Si uite asa, din uimire in uimire, nu imi dau seama cand s-a scurs seara, cum iesirea la o masa s-a transformat intr-o degustare a tuturor simturilor si basca si a mintii. Dar probabil proprietarii nu se asteptau la nimic altceva, caci ei s-au ghidat dupa:
"Prima data se hraneste privirea, pe urma se intregeste mirosul, apoi se delecteaza gustul si se umple auzul pentru ca sufletul sa fie deplin multumit".

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!