Skip to article

Piticii de pe creier bate ratiunea

Expresia `ai pititci pe creier` a fost ceva vreme in mintea mea fara a naste vreun corespondent. Asta pana intr-o dimineata cand faceam curat sub atenta supraveghere a mamei mele. Si atunci am realizat ca piticii trebuie sa fie acele mituri, obsesii de care nu ne putem debarasa, evidente doar pentru noi si pentru nimeni altcineva.

Piticul mamei: mitul curateniei perfecte
Dupa cum vede mama lucrurile ar exista un moment al curateniei perfecte pe care trebuie sa ne chinuim sa il atingem. Parca vad suspendata in aer clipa in care totul este atat de frecat incat nici un animalut microscopic nu a mai ramas in viata sa se zbantuie pe mobile. Cum se obtine asta? Printr-un ritual care trebuie urmat cu sfintenie. Nu ma intrebati care e asta fiindca pentru mine e asa de ilogic incat nu reusesc sa il retin desi mi s-a repetat de atatea ori.

Piticul prietenului: viitorul luminos
Orice se intampla neplacut in momentul de fata va fi contrabalansat de o imbunatatire substantiala in viitor. Optimismul asta ma face sa ma gandesc ca intr-un fel sau altul el a asimilat mai bine decat mine spiritul epocii de aur a promisiunilor comuniste: suferim acum pentru un extraordinar bine viitor. Ce ma uimeste este ca nu e dezamagit deloc, asemeni mie, ca binele asta nu mai pare sa vina vreodata.

Piticul sefului: dreptatea permanenta
Nu stiu cum se face dar el are dreptate si daca acum spune o fraza care este in flagranta contradictie logica cu cea de acum 5 minute. Si sa nu intelegeti din asta ca fraza anterioara ar fi cumva gresita. Nu... doar circumstantele sunt atat de schimbate incat ambele sunt adevarate in acelasi timp. Ma gandesc ca nu ai cum sa ajungi sef daca nu detii controlul asupra acestor logici superioare bazate pe alte legi decat cele ale firii. Asa ca ma antrenez si eu la incoerenta, mai stii...

Mitul profesorului: a-ti da singur seama
Profesorii sunt mai intelepti si mai detasati decat parintii. Am avut unul care nu incearca sa te fereasca de greseli, ci parca te ajuta sa le faci, ca doar `din greseli se invata`. Stia omul acela sa fie de un obscurantism care aminteste de ceata din vaile Fagarasului: densa si periculoasa. Uimitor mi se pare faptul ca din atatea ani de predare tot nu si-a dat seama ca studentii sai tot rataceau fara a mai gasi calea. Proasta parere trebuie sa mai fi avut despre mintea umana!

Mitul prietenei: analiza la rece
Ma intalnesc cu ea cam pe la 6. Pe la 9, daca e binedispusa, reusesc sa strecor ceva mai mult decat un ihi, da, a... Intre timp am aflat ca poate exista un scenariu in avans pentru orice, ca acel scenariu niciodata nu este cu adevarat ceea ce se intampla, ca ceea ce nu se luase in calcul fusese..., ceea ce inevitabil duce la un alt scenariu. Uneori ma intreb daca nu cumva fata asta transforma intalnirile noastre in sedinte de chirurgie, specializarea: creier disecat. Ma astept candva in viitor sa curga sange.

Piticul meu.
Desigur, sunteti un pic curiosi sa aflati cam care ar fi acela. Ei bine, carcoteala. La o adica daca e cineva penibil de ce sa stea in dulcele somn al ratiunii, de ce sa nu se rada un pic de el?

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!