Skip to article

Prima impresie - cat este de importanta?

Prima impresie - cat este de importanta?
Vorbesc in numele meu, dar incerc sa fiu cat mai obiectiva cu putinta, sa vad in propriile emotii, impresii si idei cate se regasesc si la restul persoanelor cu care interactionez. Nu am pretentia sa fiu un "guru" dar stau sa-mi analizez gandurile destul de mult pana sa le impartasesc celorlalti.

Asfel ca, de curand, parcurgand o carte despre comunicare si obstacolele care pot aparea in calea ei, am gasit ca important factor de exprimare "prima impresie", dar si "a doua". Stand bine sa ma gandesc imi dau seama ca de multe ori in viata am gresit cand mi-am facut o "prima impresie" despre cineva. Poate cel mai des mi s-a intamplat sa ma insel. De ce oare? E clar ca nu sunt dintre acele persoane care au "viziuni, premonitii sau citesc persoana din fata", asa ca judecatile mele despre altii sunt rodul impresiilor pe care le am la "prima mea impresie", adeseori gresita si acestea sunt dictatate de lucruri frivole, cum ar fi aspectul aparent prietenesc, deschis, vesel sau opusul lui.

Cat am pierdut judecand dupa prima impresie?
Au fost multi oameni pe care cunoscandu-i sa ii consider imediat amici ca apoi sa-mi dau seama ca nu aveam nimic in comun, iar eu imi construisem prima parere pe o imagine fals-prieteneasca sau o dezinvoltura nativa fata de toata lumea. Nu a fost nici o tragedie sa-mi dau seama ca am gresit pentru ca am descoperit curand, prin simpla apropiere mai buna de persoana respectiva, ca nu aveam nimic sau aproape nimic in comun.

Mai vinovata m-am simtit adeseori fata de cei pe care i-am ignorat de la bun inceput ca sa-mi ia ceva timp sa-i descopar sau fata de cei pe care i-am considerat chiar ostili, intr-o posibila competitie si fata de care m-am purtat taios la inceput.

Stereotipul primei pareri
Desi imi propun ca dupa fiecare evaluare eronata sa nu mai repet greselile facute, macar sa mai astept putin pana a-mi face o parere bazata pe fapte reale, continuu sa mai cad uneori in aceeasi cursa.

Oameni ambitiosi, dar onesti ma intriga si ma fac sa-i consider aroganti. Oameni foarte optimisti si deschisi ii banuiesc de ascundere in spatele unei masti ipocrite de falsa disponibilitate. Anumite persoane directe, care-si spun opinia fara ascunzisuri, le consider incompatibile cu mine si dornice de ma domina.

Dupa ce trece un timp si am rabdarea sa cunosc oamenii in cauza imi dau seama ca nu erau tocmai defecte ceea ce observasem la inceput, ci unele chiar calitati, ei chiar fiind cinstititi si deschisi din natura si dornici de a comunica cu mine. Fireste ca relatiile cu ceilalti - de prietenie, iubire - se costruiesc, iar eu, pe timp ce trece, incep sa cunosc acele persoane si sa ajung la idei juste despre ele. Insa n-am reusit niciodata sa ma duc si sa le povestesc, acelorasi oameni, cat de gresit ii evaluasem initial din jena si sentimente de vinovatie.

Rabdarea de a-i cunoaste pe ceilalti
As vrea sa gasesc solutia nu pentru "aprecierile perfecte" despre oameni, deoarece nu cred ca cineva poate sa faca acest lucru "la prima impresie", ci pentru o mai mare rabdare in cunoasterea celorlati, o disponibilitate mai larga. As vrea sa invat sa astept sa-i pot cunoaste pe ceilalti, nu sa ma las condusa de impresii si mai ales de cele de la inceput. Spun asta pentru ca totusi, majoritatea asa facem. Si suntem nedrepti, dandu-le celor atractivi, frumosi, dar poate si "gaunosi" credite mari si trecandu-i pe cei mai putin epatanti la capitole neinteresate cand poate ei au multe de daruit.

Prima impresie inca dictata de fizic
Stiu ca s-au scris tratate despre cunoasterea limbajului trupului, a mesajelor nonverbale, dar ramanem intr-o societate guvernata de "beauty"-ism, adica de frumusetea aspectului exterior si facem foarte putin sa nu ne conformam acestor standarde.

Nu sunt geloasa pe cine-stie-care fotomodel sau starleta de cinema, dar as fi vrut sa am vocea Anastaciei, care e si frumoasa, sau pe a lui Tracy Chapman, care nu e deloc. Invidiez nu pe o vedeta "de carton" ci as fi vrut sa fiu J.K.Rowling si "sa-mi iasa din pana" Harry Potter, dar sunt inca impresionata de felul cum arata persoana din fata mea si de "prima impresie" pe care mi-o face. Iar in compesatie, sunt atat de "speriata" sa nu fac o proasta impresie ca reusesc sa ma prezint in lumina cea mai defavorabila.

Tot ce sper este ca sa invat sa cunosc mai bine pe cei din jur si ei sa aiba rabdare si cu mine si sa nu se opreasca numai "la prima impresie".

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!