Skip to article

Psihanaliza de zi cu zi

Psihanaliza de zi cu zi
Nu sunt un specialist in psihologie. Nu cred nici macar ca as fi un observator foarte dotat al nuantelor compoatamentelor umane. Mi-ar placea insa ca afirmatiile anterioare sa nu fie negative. Mi-ar placea sa cunosc si sa controlez capetele acelor forte invizibile care determina o persoana sa actioneze exact asa cum este in interesul meu (si desigur si al ei, ca sunt o persoana cu un suflet foooarte bun si nu as cere altceva) sa o faca.

Si cu siguranta nu sunt un caz singular. Suntem cu totii cazuti in patima psihologizarii, vrem si facem eforturi sa devenim mici Lucretia Borgia. Stam si ne batem capul cu interpretari - daca eu vorbesc cu el si isi duce mana la fata inseamna cumva ca e nesigur pe el? Si daca e nesigur nu e cumva pentru ca imi ascunde ceva si ii e frica sa nu descopar? Aha, deci ma minte! Sa ignor asta sau sa il presez pana recunoaste?

Si uite asa, mici genii psihologizante ce suntem, ducem conversatiile pe nenumarate planuri:

- ce spune el/ea
- ce spun eu
- ce vrea sa spuna el/ea
- ce vreau eu sa spun
- ce inteleg eu ca spune el/ea
- ce intelege el/ea ca eu as spune
- ce nu ar vrea el/ea sa inteleg ca spune
- ce nu vreau eu ca el/ea sa inteleaga ca spun
- ce crede el/ea ca eu inteleg din ceea ce vrea sa spuna
- ce cred eu ca el/ea intelege din ceea ce vreau sa spun

Si tot asa, fara sfarsit, ca nu exista limita la semnficatia semnificatiei semnificatiei...

As avea cateva observatii in aceasta privinta:

Unde ne mai oprim?
Daca o tinem tot asa nici o conversatie nu se va mai termina vreodata. Nici gand sa ajungi la vreun consens sau actiune.

Substrat negativ.
Paranoia e in floare: nimeni nu spune sau nu reuseste sa spuna ceea ce vrea sa spuna. In permanenta ai grija ca te inseala, se inseala, te inseli, etc

Subiectul observatiei se schimba tocmai prin actiunea de a observa
Cu alte cuvinte, daca esti pornit sa observi ceva anume, tocmai acel lucru il vei observa, indiferent cat te vei chinui sa pari obiectiv. Pentru ca nu exista obiectivitate in actul observatiei. Oamenii de stiinta care studiaza fizica cuantica si-au dat seama de asta, oricat de infipta in realitate e metoda lor, e timpul, zic eu, sa o faca si psihanalistii de ocazie.
Atentionare pentru voi, toti impatimitii psihanalizei de weekend, - inca din momentul in care ati pus intrebarea la care vreti un raspuns ati delimitat aria de posibilitati a raspunsului! Si cu cat veti insista mai mult intr-o directie cu atat aceasta va capata mai mult aspectul unei realitati obiective si independente de voi.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!