Skip to article

Raspunsul la situatiile limita

Raspunsul la situatiile limita
Am trait o saptamana intreaga intr-o atmosfera incarcata, cu stropi care parca nu se mai sfarsesc, cu balti la tot pasul si imaginea disperata a oamenilor care isi pierd casele, munca de-o viata. Oamenii si-au pierdut parca identitatea si cauta debusolati un element de sprijin, o asigurare din partea autoritatilor sau o raza de speranta cand isi indreapta privirea spre copiii lor. Sunt fericiti pentru ca traiesc si ca ii pot strange in brate. Acum, mai mult ca oricand, oamenii acestia au nevoie de autocontrol, au nevoi sa creada ca pot sa treaca peste asta, sa spere ca pot merge mai departe.

E greu de trasat limita dintre optimism si pesimism in astfel de situatii. Sunt dificil de incurajat, pentru ca in astfel de situatii parca te paraseste optimismul si pe tine, cel care vede deznadejdea doar la emisiunile de stiri. Dar ce este optimismul? O stare sufleteasca care iti da forta sa treci peste provocarile de moment si te ajuta sa crezi ca le poti depasi. O modalitate prin care iti redobandesti energia dupa esec, e o sursa a sanatatii organismului. In situatiile cumplite prin care trec acum oamenii e greu de crezut ca le-a mai ramas un dram de speranta, vreun gand catre viitorul indepartat. Acum, fiecare dintre cei trecuti prin necaz incearca sa se gandeasca la modul in care isi va duce existenta azi sau maine; e foarte greu sa se gandeasca la viitor. Exista, cred, un fel de optimism de conservare sau de supravietuire, caci daca vor indrazni sa se gandeasca la viitorul indepartat vor trece prin stari de teama, deznadejde. Ei au nevoie de un strop de optimism, de incredere, macar atat cat sa aiba curajul sa se desprinda de casa in care au trait atata si cu care se identifica, pentru a se salva. Acest lucru pare realizabil de catre cei aflati la varsta tineretii si a maturitatii; cei batrani nu mai au forta sa indeplineasca ce isi doresc si accepta sa dispara in casele lor. Cel mai grav e atunci cand doresc sa traiasca, dar nu au forta fizica si nu primesc ajutor atunci cand au nevoie.

E usor de ajuns in starea de deznadejde atunci cand durerea sufleteasca e dublata de lipsa de obiecte de stricta necesitate. Ar trebui sa stim, atat cei care trec printr-o nenorocire, cat si cei care privim totul, dincolo de ecranul televizorului, ca oricand putem trece prin situatii catastrofale, sa pierdem ceva sau pe cineva care are o imensa valoare pentru noi. Acest gand ar trebui sa existe, persistent, nu ca o teama permanenta, ci ca un exercitiu pentru inlaturarea pesimismului. Sa ne imaginam modul de a actiona in situatii limita, pentru ca, atunci cand ele se intampla cu adevarat sa nu fim complet descoperiti in fata sortii. Dar a sta cu acest gand in minte, in mod permanent, sub forma de teama, amenintare, te face sa nu simti clipele de fericire. Insa, a schimba gandurile distructive pe care le ai atunci cand dai de necaz, inseamna ca detii cheia optimismului.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!