Skip to article

Regrete

Regrete
De cate ori nu vi s-a intamplat sa auziti o persoana ca spune ca regreta o anumita actiune pe care a intreprins-o? Probabil de nenumarate ori.
Adesea cand ti se reproseaza ceva si nu mai gasesti nici o justificare, dar in acelasi timp ai nevoie ca cealalta persoana sa aiba o parere buna despre tine recurgi la regrete ca singura cale prin care poti iesi din impas. Asta nu inseamna ca regrete ai numai fata de altcineva, ci pot fi si interioare, adresate propriei constiinte nemultumite.

Sa vedem ce este un regret.
Faci ceva care duce la un rezultat neplacut. Cand incepi sa constientizezi acest lucru iti pare rau si ai dori sa intorci timpul inapoi astfel incat `greseala` sa nu fi avut loc sau, intrucat aceasta nu este posibil, sa refaci, sa repari prin actiuni viitoare.

In ce mod te poate absolvi un regret de o vina?
Regretul este o acceptare a faptului ca ai actionat gresit combinat cu o promisiune nemarturisita de buna purtare in viitor. Este un mod de a-ti cere iertare persoanei lezate si un mod de a arata ca nu se va mai intampla vreodata. Din ce cauza? Petru ca se considera ca nu regreti cu adevarat decat atunci cand ai constientizat ca ceva nu este bun/corect/drept.

Prin urmare, un regret nu te absolva in nici un caz de vina de a gresi. El doar apeleaza la bunavointa persoanei nemultumite astfel incat desi faptele ar indica ca ar trebui sa primesti o pedeapsa sa fii absolvit pentru ca:
- nu ai stiut ca faci rau; deci nu e vorba de ceva intentionat
- acum ca stii ca ceva e rau nu vei mai face in viitor.
De ce ambele trebuie sa fie adevarate? Pentru ca nimeni nu ti-ar mai arata bunavointa daca ar stii ca i-ai facut rau in mod intentionat si nici daca stie ca in viitor intentionezi sa ii faci iar rau.

Prin urmare un regret face apel la sentimentimentele celorlalti. Cu cat acestia tin mai mult la tine, cu atat mai mult este de asteptat sa fii iertat. Din aceasta cauza se poate ca persoana care a intreprins actiunea negativa sa devina din acuzat acuzator atunci cand nu este absolvita de vina. Si chiar sa justifice ulterior fapta sa tocmai prin prisma lipsei de sentimente. Astfel, adesea, actul de a regreta este de fapt un mod de a abuza de cei din jur.

False regrete
Nu ma voi referi la regretele care sunt mimate numai pentru ca stii ca vei scapa de o pedeapsa. Ma voi referi la regretele resimtite cu adevarat, dar persoana respectiva isi incalca pana la urma promisiunea intrinseca ca in viitor fapta regretata nu va mai avea loc.
Cum apar acestea? Nu regretam de fapt actul in sine, ci efectul pe care el l-a avut asupra altora. Prin urmare noi credem ca este ceva acceptabil moral si care ne face bine. Primul impuls poate fi acela de a nu dori sa facem rau altora si spunem in mod impropriu ca regretam. De fapt spunem doar ca ne pare rau. Dar nu facem nici o promisiune pentru viitor, sau daca o facem este oricum putin probabil sa o tinem intrucat pentru noi fapta nu este de neacceptat. Acesta este cel mai des intrebuintat mod de a induce in eroare prin regrete.
Falsele regrete nu implica deci neaparat reavointa, ci dimpotriva. Din aceasta cauza este bine ca de cate ori vedeti pe cineva manifestand regret sa incercati sa aflati cat mai multe lucruri despre situatia respectiva, despre modul in care vede lucrurile persoana care regreta, despre cauzele care au determinat-o sa actioneze inr-un anumit fel. Nu de putine ori ni se intampla sa ne inselam pe noi insine, sa intelegem gresit motivele propriilor noastre actiuni.

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!